VIOICIÚNE s. f. 1. Calitatea de a fi vioi; sprinteneala; zburdalnicie agerime in mishcari; insufletzire animatzie. ♦ Neastampar stralucire expresie vie; elan avant. 2. Capacitatea de a intzelege cu ushurintza ceva de a reactziona spontan la ceva; istetzime; spontaneitate. [Pr.: vioi] Vioi + suf. iciune.

vioiciune sf [At: CAPATZINEANU M. R. 114/8 / P: vioi~ / V: (inv) ~ociu~ / Pl: ~ni / E: vioi + iciune] 1 Calitate a unei fiintze de a avea o vitalitate deosebita Si: (inv) viosheala (1) vioshie (1) vioshime (1) (ivr) viotate (1). 2 Stare de insufletzire in actziuni in vorbire Si: (inv) viosheala (2) vioshie (2) vioshime (2) (ivr) viotate (2). 3 Rapiditate shi ushurintza in mishcari Si: (inv) viosheala (3) vioshie (3) vioshime (3) (ivr) viotate (3). 4 Capacitatea de a intzelege ceva cu rapiditate shi de a reactziona spontan Si: (inv) viosheala (4) vioshie (4) vioshime (4) (ivr) viotate (4). 5 (Spc) Zburdalnicie a unui copil Si: (inv) viosheala (5) vioshie (5) vioshime (5) (ivr) viotate (5). 6 (Pex) Obraznicie a unui copil Si: (inv) viosheala (6) vioshie (6) vioshime (6) (ivr) viotate (6). 7 (Ilav) Cu ~ Cu sprinteneala. 8 (Ial) Cu insufletzire. 9 Expresie specifica luminoasa inteligenta a ochilor a privirii a fizionomiei care tradeaza un sentiment puternic o senzatzie intensa. 10 Rapiditate shi gratzie a gesturilor a mishcarilor. 11 Calitate a mintzii de a concepe cu ushurintza shi rapiditate Si: agerime (2). 12 Spontaneitate. 13 Intensitate a unui sentiment a unei stari sufleteshti. 14 Calitate a unei scrieri a unei opere de arta de a insufletzi evocand ceva in imagini vii. 15 Ceea ce face k o scriere o opera de arta sa anime sa insufletzeasca. 16 Calitate a unei culori de a fi stralucitoare Si: (inv) vioitate (1). 17 Efect viu de culori Si: (inv) vioitate (2). 18 (Inv) Intensitate. 19 (Inv) Ardoare (1). 20 Alertetze a ritmului unei melodii sau al unei poezii care are un efect antrenant.

vioiciune s.f. 1 Calitatea de a fi vioi; starea celui vioi; sprinteneala zburdalnicie agerime in mishcari; insufletzire agilitate animatzie. Slugile se interpelau... umblind cu mare vioiciune (SADOV.). ◊ Loc.adv. Cu vioiciune = cu insufletzire; cu inflacarare. Omul... raspundea cu vioiciune shi cu hotarire (SADOV.). ◊ Ext. Nau tzinut pas cu vioiciunea spiritului (IBR.). ♦ Expresie specifica radioasa luminoasa inteligenta a ochilor a privirii a fizionomiei. Ochii lui... pastrau inca toata vioiciunea shi frumusetzea (VLAH.). ♦ Vigoare agerime a gesturilor a mishcarilor. ♦ Spontaneitate intensitate inflacarare a unei stari sufleteshti. ♦ Calitate a unei opere de arta a unei scrieri etc. de a anima de a dinamiza (evocind redind ceva in imagini vii). „Momentele” lui Caragiale vibreaza de vioiciune (SADOV.). 2 Capacitatea de a intzelege cu ushurintza ceva de a reactziona spontan la ceva; agerime a mintzii; istetzime; spontaneitate. Ii admira vioiciunea mintzii. 3 Calitate a unei culori de a fi sclipitoare stralucitoare; efect viu de culori. Vioiciunea coloritului covoarelor atrage cumparatorii. • sil. vioi. pl. i. /vioi + iciune.

VIOICIÚNE vioiciuni s. f. 1. Calitatea de a fi vioi; sprinteneala zburdalnicie agerime in mishcari; insufletzire animatzie. ♦ Neastampar stralucire expresie vie; elan avant. 2. Capacitatea de a intzelege cu ushurintza ceva de a reactziona spontan la ceva; istetzime; spontaneitate. [Pr.: vioi] Vioi + suf. iciune.

VIOICIÚNE s. f. 1. Calitatea de a fi vioi; sprinteneala agerime in mishcari; insufletzire animatzie (a gesturilor a expresiei). Rizea se intoarse cu vioiciune catre el. DUMITRIU N. 90. Ochii lui dulci fermecatori la privire ishi pastrau inca toata vioiciunea shi frumusetzea. VLAHUTZA O. A. III 46. 2. Capacitatea de a percepe de a patrunde cu ushurintza sensul unui eveniment al unei situatzii; agerime istetzime (a mintzii); spontaneitate. Momentele lui Caragiale vibreaza de vioiciune ascutzime umor shi ironie. SADOVEANU E. 147. Dna Alexandrescu ishi regasi singura vioiciunea porninduse sashi laude fata. REBREANU R. I 30. Batrinul colonel Enghel... prin vioiciunea glumeatza a caracterului sau... a lasat placute shi vesele suvenire. ODOBESCU S. III 22.

VIOICIÚNE f. 1) Caracter vioi. 2) Agerime a mintzii: calitatea de a fi istetz; istetzime. [G.D vioiciunii; Sil. vioiciu] /vioi + suf. ~iciune

vioiciune f. 1. insushirea celor vioaie; 2. ardoare extrema: vioiciunea pasiunilor; 3. lustru foarte viu: vioiciunea colorilor; 4. fig. promptitudine de a concepe de a imagina: vioiciunea mintzii; 5. se zice de stil de conversatziune. [Derivatziune analogica din vioiu].

vioicĭúne f. (d. vioĭ). Calitatea de a fi vioĭ: vioicĭunea veveritzelor a copiilor a colorilor a mintziĭ a stiluluĭ. Loc. adv. A raspunde cu vioicĭune.

viociune sf vz vioiciune

!vioiciune (desp. vioiciu) s. f. g.d. art. vioiciunii; pl. vioiciuni

vioiciúne (vioiciu) s. f. g.d. art. vioiciúnii

vioiciúne s. f. g.d. art. vioiciúnii

vioiciune ni.

VIOICIÚNE s. 1. v. sprinteneala. 2. v. vivacitate. 3. v. zburdalnicie. 4. v. verva. 5. v. animatzie.

VIOICIUNE s. 1. agerime agilitate iutzeala repeziciune sprinteneala supletze ushurintza (astazi rar) sprintenie (inv.) sprintinatate. (~ in mishcari.) 2. insufletzire vivacitate. (~ tempoului unei compozitzii muzicale.) 3. neastimpar voioshie zburdalnicie (rar) zburdare (inv.) zburdaciune. (Copil plin de ~.) 4. verva volubilitate. (Vorbea cu o ~ inepuizabila.) 5. animatzie antren insufletzire (rar) vivacitate (fig.) viatza. (O petrecere plina de ~.)