durére [At: PSALT. 91/13 / V: dor~, ~éle (înv) ~eáre / Pl: ~ri / E: ml dolor, -ris, (11-12) după ger leider!] 1 sf Suferință fizică suportată de cineva. 2 sf ( Pop; îs) ~ de foale Diaree. 3 sf (Pop; îs) ~ de șale (sau de mijloc) Lumbago. 4 sf (Înv) Trudă. 5 sf (Fig) Suferință sufletească Si: amar, chin, întristare, mâhnire, supărare. 6 sf (Îe) A avea ~ A suferi. 7 (Îae; cu o complinire introdusă prin pp de sau pentru) A fi supărat (de sau pentru sau după ceva sau cineva). 8-9 sf (Îljv) Cu ~ Mâhnit. 10 sf (Îal) Cu dragoste. 11 sf (Îal) Cu devotament. 12 av (Trs) Cu părere de rău. 13 av (Trs) Din nenorocire. 14 sf (Olt) Dor. 15 sf (Bot; îc) ~a-inimii Cervană (Lycopus europaeus).

DURÉRE, dureri, s. f. 1. (Uneori urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de», arătînd partea care doare, natura sau originea suferinței) Senzația unei suferințe fizice produse de o boală, de o rană, de o lovitură etc. Ceilalți cinci, răniți de moarte, strigau de durere. CAMILAR, N. I 406. Dădui vina pe o durere de cap. GALACTION, O. I 103. Entuziastul se încovoaie puțin, ca muncit de o durere a pieptului. SAHIA, N. 30. A născut pruncul, fără a simți cîtuși de puțin durerile facerii. CREANGĂ, P. 101. ◊ Fig. Patul durerii (sau de durere) = patul pe care zace un bolnav. Dochia se zvîrcolea pe patul de durere. SADOVEANU, O. I 269. În deșert se învîrtea în patul durerii, căci nu putea afla ragaz. NEGRUZZI, S. I 159. 2. Fig. Sentiment de întristare adîncă, suferință morală, mîhnire, amar, obidă, chin. O durere nemărginită îi sfîșie inima. SAHIA, N. 86. Dară voi, dragele mele, nu puteți să-mi alinați durerea care-mi pătrunde sufletul. ISPIRESCU, L. 12. El s-așază lîngă dînsa, fruntea ei o netezește, O dezmiardă cu durere, suspinînd o drăgostește. EMINESCU, O. I 84. ◊ (Poetic) Tace, ascultînd lung durerea în el ca un gînd. CAMIL PETRESCU, U. N. 411. Zile lungi mi le-am pierdut, Să mă-mprietenesc cu tine; Tu-mi umblai sfios, Sorine, Și plîngea durerea-n mine, Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. ◊ Loc. adj. și adv. (Învechit și popular) Cu durere de inimă = cu credință, cu devotament, cu tragere de inimă, cu grijă. Să-și dea aer de om cinstit și cu durere de inimă de averea stăpînului. FILIMON, la TDRG. Da întăi să-mi juri pe cruce că-l vei îngriji bine și cu durere de inimă! ȘEZ. III 113.

DURÉRE ~i f. Suferință fizică sau morală intensă; chin. ~ de cap. ~ sufletească. /v. a durea

durere f. suferință fizică sau morală. [Nume verbal dela a durea].

durére f. Suferință fizică. Fig. Întristare: vorbea cu mare durere. – Vechĭ duroare. Într’un descîntec din Banat durime (Șez. 35, 110).

doloare sf vz durere

dorere sf vz durere

dureare sf vz durere

duréle sf vz durere

durére s. f., g.-d. art. durérii; pl. duréri

durére s. f., g.-d. art. durérii; pl. duréri

DURÉRE s. 1. (Olt. și Munt.) dor, (înv.) duroare. (~ de dinți.) 2. v. chin. 3. v. tortură. 4. v. întristare. 5. v. tristețe.

DURERE s. 1. (Olt. și Munt.) dor, (înv.) duroare. (~ de dinii.) 2. chin, încercare, patimă, păs, pătimire, suferință, (înv. și pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. și reg.) pătimită, scîrbă, (înv.) răbdare, straste, suferire, (fig.) povară. (Cîte ~ a avut de îndurat!) 3. calvar, canon, caznă, chin, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (Supus la ~i crîncene.) 4. întristare, mîhnire, (înv.) dosadă. (Ce ~ să aud cele ce-mi spui!) 5. duioșie, întristare, jale, tristețe. (~ exprimată de o doină.)

Durere ≠ bucurie, plăcere

DURERE. Subst. Durere, suferință, suferire (înv.), alean (pop.), dor (pop.), jale, jelanie, chin, chinuire, chinuială (rar), patimă (înv. și pop.), pătimire (înv. și pop.), muncă (înv. și pop.), muncire (înv. și pop.), calvar, tortură, torturare, caznă, supliciu. Îndurerare, întristare, tristețe, doliu, îndoliere (rar), mîhnire, amar, amărăciune, amărîre; deprimare, apăsare, depresiune (fig.). Urît, indispoziție, stare depresivă. Plîngere, plîns, plînset, plînsoare, jelanie, jelire, jelit, jeluială, jeluire, jeluit; tînguială, tînguire, tînguit; bocet, bocire, bocit; lamentare, lamentație (rar), vaier, vaiet, vai, vaicăr (reg.), jalet (rar), geamăt. Adj. Suferind, suferitor (rar), pătimaș (înv. și reg.), pătimitor (înv. și reg.), chinuit, muncit (înv.), îndurător. Plin de durere, dureros, plîngător, tînguitor, tînguios (rar). Apăsător, amar (fig.), deprimant, întristător, jalnic. Îndurerat, îndoliat, întristat, trist, amărît, deprimat. Vb. A avea o durere, a simți o durere, a i se rupe băierile inimii, a i se sfîșia inima de durere, a i se rupe inima, a suferi, a se chinui, a se munci (înv. și pop.), a pătimi (înv. și pop.), a îndura, a îndura o suferință, a răbda; a fi nebun de durere, a-i scăpăra cuiva ochii de durere, a-l roade (a-l seca, a-l durea, a-l ustura) pe cineva la ficați. A durea, a provoca (cuiva) o durere, a face pe cineva să sufere, a rupe cuiva băierile inimii, a chinui, a munci (înv. și pop.), a împătimi (rar), a căzni, a supune la cazne, a tortura. A fi îndurerat, a fi trist, a fi mîhnit, a-l durea (pe cineva) inima (sufletul). A se îndurera, a se întrista, a se mîhni, a se amărî (fig.). A îndurera, a îndolia, a întrista, a mîhni, a amărî (fig.). A plînge, a vărsa lacrimi; a se plînge, a se jeli, a se jelui, a se văita. Adv. Cu durere, cu tristețe, cu jale. V. boală, lamentare, plîns, supărare, tristețe.

CUIVIS DOLORI REMEDIUM EST PATIENTIA (lat.) răbdarea este leacul tuturor durerilor – Publilius Syrus, „Sententiae”, 476.