opțiuni
  • info

9 definiții pentru mâhnire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂHNÍRE, mâhniri, s. f. Faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune. – V. mâhni.

MÂHNÍRE, mâhniri, s. f. Faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune. – V. mâhni.

mâhnire sf [At: (a. 1648) GCR I, 133/35 / V: (reg) măcn~, mâg~ / Pl: ~ri / E: mâhni] 1 Întristare. 2 (Înv) Enervare. 3 (Bis; înv) Pocăire.

MÎHNÍRE, mîhniri, s. f. Întristare; tristețe. Catrina sta cu buzele strînse... legănîndu-și, în umbletul rădvanului, amarele ei mîhniri. SADOVEANU, Z. C. 327. Avea multe cuvinte de mîhnire în ziua aceea. BASSARABESCU, S. N. 54. Scump suvenir de fericire, Cu.glasul tău de nălucire Alungi ades a mea mîhnire. ALECSANDRI, T. I 183.

măhníre f. Întristare adîncă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mâhníre s. f., g.-d. art. mâhnírii; pl. mâhníri

mâhníre s. f., g.-d. art. mâhnírii; pl. mâhníri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂHNÍRE s. 1. amărăciune, întristare, necaz, supărare, tristețe, (înv. și pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. și reg.) scârbă, (Transilv., Mold. și Bucov.) bănat, (înv.) mâhneală, mâhniciune, scârbie, (fig.) cătrănire. (Ți-a trecut ~?) 2. îndurerare, întristare, (fig.) rănire. (~ unei persoane.) 3. v. întristare. 4. v. posomoreală.

Mâhnire ≠ plăcere, veselie, voioșie

MÎHNIRE s. 1. amărăciune, întristare, necaz, supărare, tristețe, (înv. și pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. și reg.) scîrbă, (Transilv., Mold. și Bucov.) bănat, (înv.) mîhneală, mîhniciune, scîrbie, (fig.) cătrănire. (Ți-a trecut ~?) 2. îndurerare, întristare, (fig.) rănire. (~ unei persoane.) 3. durere, întristare, (înv.) dosadă. (Ce ~ să aud una ca asta de la tine!) 4. întristare, posomoreală, tristețe, (rar) posăceală, (fig.) înnorare. (~ i se vedea pe față.)

Intrare: mâhnire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâhnire
  • mâhnirea
plural
  • mâhniri
  • mâhnirile
genitiv-dativ singular
  • mâhniri
  • mâhnirii
plural
  • mâhniri
  • mâhnirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâhnire, mâhnirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amărăciune mâhniciune supărare tristețe îndurerare întristare antonime: plăcere veselie voioșie
    • format_quote Catrina sta cu buzele strînse... legănîndu-și, în umbletul rădvanului, amarele ei mîhniri. SADOVEANU, Z. C. 327. DLRLC
    • format_quote Avea multe cuvinte de mîhnire în ziua aceea. BASSARABESCU, S. N. 54. DLRLC
    • format_quote Scump suvenir de fericire, Cu.glasul tău de nălucire Alungi ades a mea mîhnire. ALECSANDRI, T. I 183. DLRLC
etimologie:
  • vezi mâhni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.