opțiuni
  • info

8 definiții pentru mâhniciune

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂHNICIÚNE, mâhniciuni, s. f. (Înv.) Mâhnire. – Mâhni + suf. -iciune.

MÂHNICIÚNE, mâhniciuni, s. f. (Înv.) Mâhnire. – Mâhni + suf. -iciune.

mâhniciune sf [At: PSALT. 252 / V: (îvr) ~nec~ / E: mâhni + -(i)ciune] (Iuz) Mâhnire (1).

MÎHNICIÚNE, mîhniciuni, s. f. (Învechit) Mîhnire. Ceea ce adăuga la mîhniciunea lui era și împrejurarea că se afla omul la bătrînețe, împovărat de două copile destul de coapte, care trebuiau numaidecît măritate. CARAGIALE, O. III 199. Rareș... cu multă jale și mîhniciune a tuturor, s-a îngropat. NEGRUZZI, S. I 143. Dorul meu cel mare și mîhniciunea mea este că nu sînt acasă. KOGĂLNICEANU, S. 100.

măhnicĭúne f. Rar. Măhnire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mâhniciúne (înv.) s. f., g.-d. art. mâhniciúnii; pl. mâhniciúni

mâhniciúne s. f., g.-d. art. mâhniciúnii; pl. mâhniciúni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MÂHNICIÚNE s. v. amărăciune, întristare, mâhnire, necaz, supărare, tristețe.

mîhniciune s. v. AMĂRĂCIUNE. ÎNTRISTARE. MÎHNIRE. NECAZ. SUPĂRARE. TRISTEȚE.

Intrare: mâhniciune
mâhniciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâhniciune
  • mâhniciunea
plural
  • mâhniciuni
  • mâhniciunile
genitiv-dativ singular
  • mâhniciuni
  • mâhniciunii
plural
  • mâhniciuni
  • mâhniciunilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâhniciune, mâhniciunisubstantiv feminin

  • 1. învechit Amărăciune, mâhnire, necaz, supărare, tristețe, întristare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: amărăciune mâhnire necaz supărare tristețe întristare
    • format_quote Ceea ce adăuga la mîhniciunea lui era și împrejurarea că se afla omul la bătrînețe, împovărat de două copile destul de coapte, care trebuiau numaidecît măritate. CARAGIALE, O. III 199. DLRLC
    • format_quote Rareș... cu multă jale și mîhniciune a tuturor, s-a îngropat. NEGRUZZI, S. I 143. DLRLC
    • format_quote Dorul meu cel mare și mîhniciunea mea este că nu sînt acasă. KOGĂLNICEANU, S. 100. DLRLC
etimologie:
  • Mâhni + sufix -iciune. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.