8 definiții pentru mâhniciune
Explicative DEX
MÂHNICIÚNE, mâhniciuni, s. f. (Înv.) Mâhnire. – Mâhni + suf. -iciune.
MÂHNICIÚNE, mâhniciuni, s. f. (Înv.) Mâhnire. – Mâhni + suf. -iciune.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de claudia
 - acțiuni
 
mâhniciune sf [At: PSALT. 252 / V: (îvr) ~nec~ / E: mâhni + -(i)ciune] (Iuz) Mâhnire (1).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
MÎHNICIÚNE, mîhniciuni, s. f. (Învechit) Mîhnire. Ceea ce adăuga la mîhniciunea lui era și împrejurarea că se afla omul la bătrînețe, împovărat de două copile destul de coapte, care trebuiau numaidecît măritate. CARAGIALE, O. III 199. Rareș... cu multă jale și mîhniciune a tuturor, s-a îngropat. NEGRUZZI, S. I 143. Dorul meu cel mare și mîhniciunea mea este că nu sînt acasă. KOGĂLNICEANU, S. 100.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
măhnicĭúne f. Rar. Măhnire.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
mâhniciúne (înv.) s. f., g.-d. art. mâhniciúnii; pl. mâhniciúni
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
mâhniciúne s. f., g.-d. art. mâhniciúnii; pl. mâhniciúni
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
Relaționale
MÂHNICIÚNE s. v. amărăciune, întristare, mâhnire, necaz, supărare, tristețe.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
mîhniciune s. v. AMĂRĂCIUNE. ÎNTRISTARE. MÎHNIRE. NECAZ. SUPĂRARE. TRISTEȚE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    substantiv feminin (F107)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  mâhniciune, mâhniciunisubstantiv feminin  
 -  1. Amărăciune, mâhnire, necaz, supărare, tristețe, întristare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: amărăciune mâhnire necaz supărare tristețe întristare
-  Ceea ce adăuga la mîhniciunea lui era și împrejurarea că se afla omul la bătrînețe, împovărat de două copile destul de coapte, care trebuiau numaidecît măritate. CARAGIALE, O. III 199. DLRLC
 -  Rareș... cu multă jale și mîhniciune a tuturor, s-a îngropat. NEGRUZZI, S. I 143. DLRLC
 -  Dorul meu cel mare și mîhniciunea mea este că nu sînt acasă. KOGĂLNICEANU, S. 100. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  Mâhni + sufix -iciune. DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.