TRIST A trishti ste adj. 1. (Despre oameni) Suparat mahnit amarat abatut; melancolic. ♦ (Despre ochi manifestari ale oamenilor sunete etc.) Care exprima tristetze melancolie. ♦ (Despre lucruri stari sau fapte care tzin de natura sau de viatza omului) Plin de tristetze. 2. Care provoaca tristetze suparare care intristeaza; dureros. ♦ Care sugereaza evoca tristetze; deprimant dezolant. Lat. tristis.

trist ~a a [At: PSALT. 72 / Pl: ~ishti ~e / E: ml tristis] 1 (D. oameni) Care este suparat Si: abatut amarat mahnit melancolic necajit (reg) tristuit. 2 (D. privire fatza ori d. stari sau manifestari ale omului) Care exprima tristetze (1) Si: melancolic. 3 (D. glasul sau cantecul omului; pex d. alte sunete) Care este jalnic Si: tanguitor. 4 (D. viatza sau momente din viatza) Plin de tristetze (1). 5 (Fig) Care provoaca tristetze (1) Si: dureros. 6 (Fig) Care sugereaza tristetze (1) Si: deprimant dezolant.

TRÍST A trishti ste adj. 1. (Despre oameni) Suparat mahnit amarat abatut; melancolic. ♦ (Despre ochi manifestari ale oamenilor sunete etc.) Care exprima tristetze melancolie. ♦ (Despre lucruri stari sau fapte care tzin de natura sau de viatza omului) Plin de tristetze. 2. Care provoaca tristetze suparare care intristeaza; dureros. ♦ Care sugereaza evoca tristetze; deprimant dezolant. Lat. tristis.

TRIST A trishti ste adj. (In opozitzie cu vesel) 1. (Despre oameni) Suparat mihnit abatut. Aide nu mai fi trista k nutzi shade bine! REBREANU R. II 121. De la o vreme incoace insa nu shtiu ce avea k era tot galesh trist shi dus pe ginduri. ISPIRESCU L. 2. Vintul shuiera prin hornuri raspindind infiorare... Omul trist cade pe ginduri shi sapropie de foc. ALECSANDRI P. A. 112. ◊ (In personificari) Se intreaba trist izvorul: Unde mii craiasa oare? EMINESCU O. I 122. Iarna trista iarna rece Varsa lacrimi lungi shiroaie. ALECSANDRI P. A. 189. ♦ (Despre ochii zimbetul fatza omului) Care exprima tristetze. Girbov la patruzeci de ani cu ochii trishti albashtri duce de multzi ani viatza fara bucurii. SADOVEANU O. VII 364. Un zimbet trist shi sfint Pe buzelei lipite. EMINESCU O. I 88. (Adverbial) Se apropie mai mult ishi mingiie barbia rasa shi ne priveshte cu ochii mari care sticlesc trist pe fatzai nacajita. SADOVEANU O. VII 199. SHi priveshte trist la casa sheihului Edebali. EMINESCU O. I 144. ♦ (Despre glasul sau cintecul omului p. ext. despre alte sunete) Tinguitor jalnic. Valuri de frunze treceau te infiorau cu foshnetul lor trist. SADOVEANU O. I 331. SHi blinde triste glasuri din vuiet se desfac. EMINESCU O. I 96. Aude triste shoapte SHun glas jalnic suspinind. ALECSANDRI P. I 13. ◊ (Adverbial) El sta pe tron shi linga el Ce trist craiasa plinge! COSHBUC P. I 70. ♦ (Despre lucruri stari sau fapte care tzin de natura sau de viatza omului) Plin de tristetze. Sint patrunshi de negre shi triste cugetari. MACEDONSKI O. I 245. Copilaria mea a fost trista asha de trista k nash vrea so mai traiesc aievea. VLAHUTZA O. A. 423. Co bucurie trista te tzin acum in bratze. EMINESCU O. IV 39. 2. Fig. Care provoaca tristetze suparare care intristeaza; dureros. Primea imparatul de la sotziasa urmatoarea trista veste. CARAGIALE O. III 92. Asta e o lunga shi trista istorie. NEGRUZZI S. I 43. Nu te maica supara Trista veste dei afla. JARNÍKBIRSEANU D. 497. ♦ Care sugereaza evoca tristetzea; deprimant dezolant. Veni inserarea limpede fara nici un nour trista pe cimpii singuratice. SADOVEANU O. I 517. Era o seara trista cum sint atitea seri. ANGHELIOSIF C. M. II 39. Vesela verde cimpie acui trista veshtejita. ALECSANDRI P. III 7. ◊ (Substantivat n. in constructzie cu verbul «a fi») Afara e trist k shin casa Ploua ploua. MACEDONSKI O. I 157.

TRIST ~sta (~shti ~ste) shi adverbial 1) (despre persoane) Care este intro stare sufleteasca apasatoare; mahnit; amarat. 2) (despre fatza ochi zambete etc.) Care vadeshte o asemenea stare de spirit. 3) (despre fenomene sunete culori etc.) Care evoca sau sugereaza o asemenea stare de spirit. Veste ~sta. /<lat. tristis

trist a. 1. turburat de durere interna mahnit: suflet trist; 2. melancolic: ganduri triste; 3. care insufla intristare: ceremonie trista; 4. nenorocit funest: a avea un sfarshit trist; 5. penibil plicticos: vieatza trista; 6. intunecat shi ploios: vreme trista (= fr. triste).

trist a adj. (lat. pop. tristus cl. tristis; it. tristo pv. cat. trist fr. triste. V. intristat). Fara veselie fara bucurie intristat: tristu imblu (Ps. P.) un om trist. Melancolic: caracter trist. Care insufla intristare: zidurĭ triste. Jalnic nenorocit funest: a avea un sfirshit trist. Intunecat posomorit: o zi trista. Penibil: a avut trista misiune de aĭ anuntza moartea. Adv. In mod trist.

trist adj. m. pl. trishti; f. trísta pl. tríste

trist adj. m. pl. trishti f. sg. trísta pl. tríste

TRIST adj. 1. v. suparat. 2. v. posomorat. 3. v. melancolic. 4. duios indurerat intristat. (Se confesa cu glas ~.) 5. v. tanguitor. 6. tanguios tanguitor. (O doina ~.) 7. duios dureros jalnic. (O romantza ~.) 8. v. elegiac. 9. v. nenorocit. 10. v. intristator. 11. v. dezolant. 12. melancolic posomorat. (O noapte ~.)

TRIST adj. 1. abatut amarit deprimat descurajat indispus indurerat intristat mihnit necajit suparat (pop.) obidit (inv. shi reg.) scirbit suparacios (inv.) dosadit ponosit pricajit (fig.) catranit pleoshtit plouat. (E tare ~ de vestea primita.) 2. intristat mihnit posomorit (fig.) innegurat innorat intunecat mohorit. (O fatza ~.) 3. melancolic (inv.) melanholicos. (Privire ~.) 4. duios indurerat intristat. (Se confesa cu glas ~.) 5. jalnic plingaretz plingator scincit tinguitor (rar) scincitor. (Cinta cu glas ~.) 6. tinguios tinguitor. (O doina ~.) 7. duios dureros jalnic. (O romantza ~.) 8. elegiac melancolic. (Poezie cu caracter ~.) 9. dureros jalnic nenorocit (inv. shi reg.) milos. (Intimplare ~.) 10. dureros intristator. (O situatzie ~.) 11. demoralizant deprimant descurajant dezolant mohorit posomorit (rar) dezolator posac. (Un peisaj ~.) 12. melancolic posomorit. (O noapte ~.)

Trist ≠ bucuros vesel voios

trist (ta) adj. Suparat necajit deprimat; dureros. Lat. tristis pop. tristus (Densusianu Hlr. 141; Pushcariu 1764; REW 8918) cf. it. tristo port. triste prov. tritz. Este de luat in seama pierderea cuvintului in dialecte; shi in rom. circulatzia populara pare limitata. Apare din sec. XVI. Der. tristetze (var. tristetza) s. f. (amaraciune mihnire ingrijorare) dupa it. tristezza fr. tristesse; intrista vb. (a mihni a supara) dupa fr. attrister; intristaciune s. f. (Bucov. suferintza mihnire); intristator adj. (care mihneshte). Din rom. provine sas. trist.

laba trista expr. (vulg. peior. glum.) individ persoana.