DEZOLÁNT A dezolantzi te adj. Care intristeaza care mahneshte profund; jalnic deprimant dezolator. Din fr. désolant.

dezolant ~a a [At: NEGULICI / S shi: (inv) deso~ / Pl: ~ntzi ~e / E: fr désolant] (Liv) 1 Care intristeaza profund Si: deprimant dezolator jalnic.

DEZOLÁNT A dezolantzi te adj. (Livr.) Care intristeaza care mahneshte profund; jalnic deprimant dezolator. Din fr. désolant.

DEZOLÁNT A dezolantzi te adj. Care intristeaza care produce mihnire adinca; jalnic. V. pustiu. Bazinul carbonifer nu se intinde in mijlocul unei dezolante cimpii cenushii ci de jur imprejurul minelor shi al coloniilor muntzii se ridica spre cer shi tot acest tzinut e plin de maretzie shi de o nobila frumusetze. BOGZA V. J. 212. Era in toata casa un semiintuneric dezolant. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 328. Jalnic dezolant pustiu e delta moarta. BART E. 309.

DEZOLÁNT A adj. Care intristeaza; jalnic; dezolator. [Cf. fr. désolant].

DEZOLÁNT A adj. care dezoleaza; jalnic; deprimant. (< fr. désolant)

DEZOLÁNT ~ta (~tzi ~te) Care dezoleaza; in stare sa dezoleze; deprimant. /<fr. désolant

dezolánt adj. m. pl. dezolántzi; f. dezolánta pl. dezolánte

dezolánt adj. m. pl. dezolántzi; f. sg. dezolánta pl. dezolánte

DEZOLÁNT adj. 1. demoralizant deprimant descurajant mohorat posomorat trist (rar) dezolator posac. (Un peisaj ~.) 2. v. deprimant.

DEZOLANT adj. 1. demoralizant deprimant descurajant mohorit posomorit trist (rar) dezolator posac. (Un peisaj ~.) 2. apasator deprimant sumbru (fig.) negru. (Ginduri ~.)

Dezolant ≠ imbucurator