opțiuni
  • info

15 definiții pentru jalnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic.

JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros. ♦ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic.

jalnic, ~ă [At: DOSOFTEI, ap. GCR. I, 212/22 / V: jălal~, jea~, (reg) jel~ / Pl: ~ici, ~ice / E: bg жалник, slv жальникъ] 1-2 a Plin de (tristețe sau) durere adâncă. 3-4 a Care provoacă (tristețe sau) durere adâncă. 5 a Îndurerat. 6 a, av (D. oameni) (Care este) vrednic de a fi compătimit. 7 a (D. oameni) Care provoacă milă. 8 av Nenorocit. 9 a Întristător. 10 a (D. lucruri) Dureros. 11 av Cu tristețe. 12 av Cu durere. 13-14 smf, a (Înv) Jeluitor (1-2). 15-16 a, av (Înv) (Care este) în doliu. 17-18 a, av (Înv) (Care este) de doliu.

JÁLNIC, -Ă, jalnici, -e, adj. De jale, trist, dureros. Pe deasupra lor, în înălțimea văzduhului, a trecut un stol de cocoare, cu chemări jalnice, plutind subt soare. SADOVEANU, N. P.272. Glasu-i jalnic așa cînta. ALECSANDRI, P. I 21. Mi se părea chiar sunetul instrumentelor jalnic și trist. NEGRUZZI, S. I 292. ◊ (Adverbial) Jalnic cîntă clopotele. COȘBUC, P. I 263. Așa jalnic de ce cînți? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106. ♦ Care provoacă milă, care e vrednic de compătimire, nenorocit; de plîns. Nu plîngeți pentru jalnica lor stare? CONACHI, P. 87.

JÁLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care vădește jale; plin de jale. 2) Care trezește jale; vrednic de compătimire; lamentabil. /jale + suf. ~nic

jalnic n. foarte trist. [Slav. JELĬNŬ].

jálnic, -ă adj. (d. jale). Care inspiră jale, foarte trist, lugubru: glas, spectacul jalnic. Deplorabil, lamentabil, de plîns: spectacol jalnic. Adv. În mod jalnic: un clopot suna jalnic.

jălalnic, ~ă a, av vz jalnic

jealnic, ~ă a vz jalnic

jelnic, ~ă a, av vz jalnic

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jálnic adj. m., pl. jálnici; f. jálnică, pl. jálnice

jálnic adj. m., pl. jálnici, f. sg. jálnică, pl. jálnice

jalnic.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JÁLNIC adj. 1. v. sfâșietor. 2. v. tânguitor. 3. v. trist. 4. v. deplorabil. 5. v. nenorocit. 6. v. lugubru.

JALNIC adj. 1. sfîșietor, tînguios, tînguitor, (pop.) jelitor, jeluitor, (înv.) lăcrămos. (Plînsete ~.) 2. plîngăreț, plîngător, scîncit, tînguitor, trist, (rar) scîncitor. (Cu glas ~.) 3. duios, dureros, trist. (Un cîntec ~.) 4. deplorabil, lamentabil, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Casa era într-o stare ~.) 5. dureros, nenorocit, trist, (înv. și reg.) milos. (Priveliște, întîmplare ~.) 6. funebru, lugubru, macabru, sinistru, sumbru. (O atmosferă ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jălálnic, jălálnică, adj. (înv.) jalnic, cu glas plângător.

Intrare: jalnic
jalnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jalnic
  • jalnicul
  • jalnicu‑
  • jalnică
  • jalnica
plural
  • jalnici
  • jalnicii
  • jalnice
  • jalnicele
genitiv-dativ singular
  • jalnic
  • jalnicului
  • jalnice
  • jalnicei
plural
  • jalnici
  • jalnicilor
  • jalnice
  • jalnicelor
vocativ singular — —
plural — —
jălalnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jălalnic
  • jălalnicul
  • jălalnicu‑
  • jălalnică
  • jălalnica
plural
  • jălalnici
  • jălalnicii
  • jălalnice
  • jălalnicele
genitiv-dativ singular
  • jălalnic
  • jălalnicului
  • jălalnice
  • jălalnicei
plural
  • jălalnici
  • jălalnicilor
  • jălalnice
  • jălalnicelor
vocativ singular — —
plural — —
jealnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jealnic
  • jealnicul
  • jealnică
  • jealnica
plural
  • jealnici
  • jealnicii
  • jealnice
  • jealnicele
genitiv-dativ singular
  • jealnic
  • jealnicului
  • jealnice
  • jealnicei
plural
  • jealnici
  • jealnicilor
  • jealnice
  • jealnicelor
vocativ singular — —
plural — —
jelnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jelnic
  • jelnicul
  • jelnică
  • jelnica
plural
  • jelnici
  • jelnicii
  • jelnice
  • jelnicele
genitiv-dativ singular
  • jelnic
  • jelnicului
  • jelnice
  • jelnicei
plural
  • jelnici
  • jelnicilor
  • jelnice
  • jelnicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jalnic, jalnicăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Foarte trist; plin de (tristețe sau) durere adâncă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: dureros
    • format_quote Pe deasupra lor, în înălțimea văzduhului, a trecut un stol de cocoare, cu chemări jalnice, plutind subt soare. SADOVEANU, N. P.272. DLRLC
    • format_quote Glasu-i jalnic așa cînta. ALECSANDRI, P. I 21. DLRLC
    • format_quote Mi se părea chiar sunetul instrumentelor jalnic și trist. NEGRUZZI, S. I 292. DLRLC
    • format_quote Jalnic cîntă clopotele. COȘBUC, P. I 263. DLRLC
    • format_quote Așa jalnic de ce cînți? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106. DLRLC
    • 1.1. Care provoacă milă; vrednic de compătimit. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: deplorabil lamentabil nenorocit
      • format_quote Nu plîngeți pentru jalnica lor stare? CONACHI, P. 87. DLRLC
  • 2. Care provoacă (tristețe sau) durere adâncă. MDA2
  • 3. Îndurerat. MDA2
    sinonime: îndurerat
  • 4. Nenorocit. MDA2
    sinonime: nenorocit
  • 5. Întristător. MDA2
    sinonime: întristător
  • 6. Despre lucruri: dureros. MDA2
    sinonime: dureros
  • 7. (și) adverbial Cu tristețe. MDA2
  • 8. (și) adverbial Cu durere. MDA2
  • 9. (și) substantivat învechit Jeluitor, jeluitor. MDA2
    sinonime: jeluitor jeluitor
  • 10. învechit (Care este) în doliu. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.