nenorocit ~a [At: CRITIL ap. GCR II 152/27 / Pl: ~itzi ~e / E: nenoroci] 12 smf a (Fiintza) care se gaseshte intro situatzie vrednica de plans Si: nevoiash (3). 34 smf a (Fiintza) care este lipsita de noroc. 56 smf a (Fiintza) care este lipsita de fericire Si: nefericit (12). 78 smf a (Fiintza) care are de indurat o mare suferintza Si: nefericit (ivr) mishelos Vz biet. 9 a (D. stari situatzii etc.) Care inspira mila Si: trist jalnic. 10 a (D. starea mediul in care se afla cineva) Care este intro situatzie foarte proasta. 11 a (Pex; d. starea mediul in care se afla cineva) Saracacios. 1213 smf a (Ivp) (Om) sarman. 14 a Mizer. 15 a Care aduce o nenorocire Si: (ivr) nenorocitor (1). 16 a Care constituie o nenorocire Si: (ivr) nenorocitor (2). 17 a Dezastruos. 18 a Nefast. 19 a Tragic. 20 a Detestabil. 2122 smf a (Om) ticalos. 23 smf Termen de dispretz la adresa unei persoane.

NENOROCÍT A nenorocitzi te adj. 1. Lipsit de fericire de noroc; nefericit. Nam sa ma intzeleg cu oamenii aceshtia shi am sa fiu nenorocita! SADOVEANU O. V 638. Cine sa se mai gindeasca la nenorocita de ea in huietul shi bezna acestei noptzi ingrozitoare! VLAHUTZA O. A. 354. Nenorocitul animal fugea facind nishte salturi nebuneshti shi chelalaind intrun chip infernal. CARAGIALE O. II 77. ◊ (Substantivat) La o stinca de sare lucreaza doisprezece nenorocitzi. SADOVEANU O. VI 275. E o nenorocita care sa aruncat inaintea trenului. C. PETRESCU C. V. 38. Nenorocitzii aceia nu veneau ci erau adushi acolo. CARAGIALE O. III 202. 2. Care inspira mila tristetze; dureros trist. Sfirshitul vaduvei lui Irimiavoda a fost cel mai nenorocit dintre al tuturor doamnelor Moldovei. SADOVEANU O. VII 172. ♦ (Adverbial) Greshit rau. Nam avut in viatza mea decit un prieten: pe tine. SHi acum vad k alesesem prost nenorocit. DEMETRIUS C. 54.

NENOROCÍT ~ta (~tzi ~te) shi substantival 1) v. A NENOROCI shi A SE NENOROCI. 2) Care inspira mila; vrednic de mila; sarac; sarman; biet. 3) rar Care are consecintze dezastruoase; cu urmari extrem de grave; nefast. /v. a (se) nenoroci

nenorocit a. 1. care nu e norocit care e demn de compatimire; 2. care nu izbuteshte: intreprindere nenorocita; 3. funest dezastros: speculatziune nenorocita. ║ m. 1. nevoiash: ajutatzi pe nenorocitzi; 2. ticalos netrebnic: taci nenorocitule!

nenorocít a adj. Nefericit lipsit de noroc lovit de nenorocire: om nenorocit. Funest dezastros: intreprindere nenorocita. Pacatos: tacĭ nenorocitule!

nenorocít adj. m. s. m. pl. nenorocítzi; adj. f. s. f. nenorocíta pl. nenorocíte

nenorocít adj. m. s. m. pl. nenorocítzi; f. sg. nenorocíta g.d. art. nenorocítei pl. nenorocíte

NENOROCÍT adj. 1. v. nefericit. 2. v. biet. 3. v. amarat. 4. v. dezastruos. 5. dureros jalnic trist (inv. shi reg.) milos. (Privelishte intamplare ~.) 6. v. deplorabil.

NENOROCIT adj. 1. nefericit (inv.) neferice patimash. (Un om tare ~.) 2. biet nevoiash sarac sarman (livr.) mizer pauper (pop.) nemernic pacatos saracan (inv. shi reg.) ticait ticalos (prin Munt. shi Olt.) saget (inv.) cainic mishel mishelos. (Un argat ~; ~ de mine!) 3. amarit prapadit (fig.) pirlit. (Un functzionar ~.) 4. catastrofal dezastruos fatal funest nefericit tragic. (Un deznodamint ~.) 5. dureros jalnic trist (inv. shi reg.) milos. (Privelishte intimplare ~.) 6. deplorabil jalnic lamentabil mizerabil prapadit (livr.) mizer (inv. shi reg.) ticalos (inv.) mishel. (Casa era intro stare ~.)