sărăcăcios, ~oasă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~oși, ~oase / E: sărac + -ăcios] 1 (Rar; d. oameni) Care este (cam) sărac (7). 2 (Rar; d. oameni) Care dă impresia de om sărac (7). 3-4 (D. așezări sau colectivități omenești, d. ținuturi, teritorii etc.) Sărac (18-19). 5 (D. viață, trai, vremuri etc.) Care este plin de lipsuri, de greutăți (materiale) Si: anevoios, greu, sărac (40). 6 Care reflectă sărăcie (3) Si: sărac (20), mizerabil, (rar) meschin, (liv) mizer, (înv) sărăcesc (1), (reg) sărăcios² (3), (îvr) mizericos. 7-8 Sărac (21-22). 9 (Pgn) Sărac (24). 10 (Rar; d. pământ, sol) Sărac (32). 11 (Buc; d. ani) Cu recoltă slabă, insuficientă. 12 (Rar; d. plante, vegetație etc.) Sărac (34). 13-16 Sărac (36-39, 41).

SĂRĂCĂCIÓS, -OÁSĂ, sărăcăcioși, -oase, adj. 1. Care dovedește sărăcie; de om sărac. Era un bătrîn înalt, drept încă și fudul, îmbrăcat în straie evropenești, sărăcăcioase și cîrpite. SADOVEANU, E. 125. Care suflet de-al meu suflet... S-ar lipi să ia povara unui trai sărăcăcios? MACEDONSKI, O. I 124. Palatul... s-a schimbat iarăși în sărăcăciosul bordei al moșneagului. CREANGĂ, P. 89. ◊ (Adverbial) Un preot romîn, înalt, slab, cu o bărbuță rară și îmbrăcat sărăcăcios, se sfătuia domol cu trei țărani. REBREANU, P. S. 131. ♦ (Despre hrană) În cantitate mică, modest, frugal. Dădui să scot din desagi sărăcăcioasa mea cină. HOGAȘ, M. N. 183. ♦ (Despre pămînt) Neroditor, nefertil, neproductiv. (Fig.) Peisajul Poloniei mi se pare sărăcăcios și sterp. SAHIA, U.R.S.S. 6. ♦ Fig. Lipsit de conținut, fără amploare. Stil sărăcăcios. ▭ Că nu s-a scris nimic decît ici și colo vreo însemnare... se vede din felul sărăcăcios cum expun istoria munteană din acest timp cronicile de curte mai tîrziu. IORGA, L. II 612. 2. (Rar, despre oameni) Sărac; cu înfățișare de om sărac. Din cîrciumar sărăcăcios, s-a pomenit după război mare proprietar. GALACTION, O. I 110. Sărăcăcios și zgîrcit, trăia din te miri ce, ș-aduna mereu. ANGHEL, PR. 139.

SĂRĂCĂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care se caracterizează prin sărăcie. Cartier ~. 2) (despre sol) Care are fertilitate redusă. 3) (despre persoane) Care are înfățișare de om sărac. 4) fig. (despre activitatea intelectuală) Care este lipsit de conținut și de valoare. /sărac + suf. ~ăcios

sărăcăcios a. cu înfățișare săracă: haină, casă sărăcăcioasă.

sărăcăcĭós, -oásă adj. Cu înfățișare săracă: haĭnă, casă sărăcăcĭoasă.

sărăcăciós adj. m., pl. sărăcăcióși; f. sărăcăcioásă, pl. sărăcăcioáse

sărăcăciós adj. m., pl. sărăcăcióși; f. sg. sărăcăcioásă, pl. sărăcăcioáse

SĂRĂCĂCIÓS adj. v. nefertil, neproductiv, neroditor, sărac, slab, steril, sterp.

SĂRĂCĂCIÓS adj., adv. 1. adj. umil, (rar) meschin, (fam.) calicos. (O casă ~oasă.) 2. adj. mizerabil, sărac, umil. (Un interior ~.) 3. adj. mizer, mizerabil, prăpădit. (Un târg ~ de odinioară.) 4. adj. modest, sărac, simplu. (O nuntă ~oasă.) 5. adv. (înv.) mișelește. (Se îmbracă ~.)

sărăcăcios adj. v. NEFERTIL. NEPRODUCTIV. NERODITOR. SĂRAC. SLAB. STERIL. STERP.

SĂRĂCĂCIOS adj., adv. 1. adj. umil, (rar) meschin, (fam.) calicos. (O casă ~.) 2. adj. mizerabil, sărac, umil. (Un interior ~.) 3. adj. mizer, mizerabil, prăpădit. (Un tîrg ~ de odinioară.) 4. adj. modest, sărac, simplu. (O nuntă ~.) 5. adv. (înv.) mișelește. (Se îmbracă ~.)