TRÁGIC A tragici ce adj. s. m. 1. Adj. Care apartzine tragediei care se refera la tragedie cu caracter de tragedie. ♦ (Substantivat n.) Categorie estetica desemnand pieirea unor valori umane a unor eroi individuali sau a unor categorii sociale care nu sau afirmat inca pe deplin ori care nu shiau epuizat inca potentzialitatzile. ♦ Fig. Zguduitor funest. ◊ Expr. (Substantivat) A o lua in tragic = a acorda unei intamplari (neplacute) o gravitate exagerata. 2. S. m. (Rar) Autor de tragedii. Din fr. tragique lat. tragicus.

tragic ~a [At: DRLU / Pl: ~ici ~ice / E: fr tragique] 1 a Care apartzine tragediei. 2 a Care are caracter de tragedie (1). 3 sna Categorie estetica exprimand un conflict al carui deznodamant este infrangerea sau pierderea unei valori umane. 45 sm a (Persoana) care scrie tragedii (1). 67 smf (Actor) consacrat tragediei (1). 8 a (Fig) Care inspira o emotzie intensa prin caracterul zguduitor jalnic funest nenorocit Si: (inv) traghicesc. 9 sn (Fam; ie) A (o) lua in ~ A da prea multa importantza laturii neplacute a unui fapt. 10 a (Fig) Care exprima zbucium launtric. 11 a (Fig) Care evoca o tragedie (4). 12 a (Fam; fig) Care provoaca neplaceri mari Si: catastrofal.

TRÁGIC A tragici ce adj. s. m. 1. Adj. Care apartzine tragediei care se refera la tragedie cu caracter de tragedie. ♦ (Substantivat n.) Categorie a esteticii exprimand un conflict al carui deznodamant este infrangerea sau pieirea in urma unor imprejurari vitrege a unor persoane virtuoase a unor idealuri sau a unor categorii sociale valoroase. ♦ Fig. Zguduitor jalnic nenorocit. ◊ Expr. (Substantivat) A o lua in tragic = a acorda unei intamplari (neplacute) o gravitate exagerata. 2. S. m. (Rar) Autor de tragedii. Din fr. tragique lat. tragicus.

TRÁGIC¹ tragici s. m. (Rar) Autor de tragedii (mai ales din antichitate). Sa exprimam acest tragism in forme actuale dupa cum au shtiut sal exprime tragicii antici. SAHIA U.R.S.S. 166.

TRÁGIC² A tragici e adj. 1. Care se refera la tragedie care are caracterul tragediei. In opera sa cu adevarat tragica de pilda in Napasta a ales oameni din alta lume shi anume tzarani oameni intregi. IBRAILEANU S. 68. Drama era tragica fara a fi zbuciumata. NEGRUZZI S. I 344. 2. Fig. Zguduitor jalnic funest nenorocit. E singura ieshire intzeleapta din incurcatura aceasta tragica. REBREANU R. II 100. Urmeaza inca ceva foarte grav aproape tragic. GHEREA ST. CR. II 31. Numele lui Miron Costin este vestit atita prin istoria Moldovei ce nea lasat cit shi prin tragica lui moarte. BALCESCU O. I 183. ◊ Expr. A lua in tragic = a acorda o importantza shi o gravitate exagerata unei intimplari sau unui eveniment obishnuit. ◊ (Substantivat n.) Aceasta drama este in tragicul ei de o intensitate egala cu inaltzimile care neshtiuta de nimeni se desfashoara. BOGZA C. O. 23.

TRÁGIC A adj. 1. Referitor la tragedie cu caracter de tragedie. 2. (Fig.) Zguduitor jalnic funest. ◊ A o lua in tragic = a acorda unei intamplari (neplacute) o gravitate exagerata. // s.n. Categorie estetica desemnand pieirea unor valori umane care nu shiau epuizat inca resursele potentziale. // (SHi in forma tragi tragico) Element prim shi secund de compunere savanta cu semnificatzia „(referitor la) tragedie” „de tragedie” „funest” „fatal”. [Cf. fr. tragique it. tragico].

TRÁGIC A I. adj. 1. referitor la tragedie cu caracter de tragedie. 2. (fig.) zguduitor jalnic funest. ♦ (fam.) care provoaca neplaceri mari; catastrofal. II. s. n. categorie estetica sentiment de mila shi durere inspirat de infrangerea sau pieirea in urma unor imprejurari vitrege a unor eroi idealuri sau categorii sociale valoroase. ♦ a lua in ~ = a acorda unei intamplari o gravitate exagerata. III. s. m. autor de tragedii. (< fr. tragique lat. tragicus)

TRÁGIC¹ ~k (~ci ~ce) 1) Care tzine de tragedie; propriu tragediei. 2) fig. Care provoaca o puternica tulburare sufleteasca. ◊ A o lua in ~ a exagera gravitatea unei intamplari sau unei situatzii; a dramatiza. /<fr. tragique

TRÁGIC² ~ci m. rar Autor de tragedii. /<fr. tragique

TRÁGIC³ n. Categorie estetica care exprima un conflict ce presupune infrangerea sau pierderea unor valori umane. /<fr. tragique

tragic a. 1. ce tzine de tragedie: situatziune tragica; 2. care scrie tragedii: poet tragic; 3. fig. funest: moarte tragica. ║ m. 1. autor de tragedii: tragicii greci; 2. genul tragic.

*trágic a adj. (vgr. tragikós). De tragedie: pĭesa tragica poet tragic actor tragic. Fig. Trist jalnic nenorocit (nu din intimplare ci din pricina caracteruluĭ persoaneĭ): tragica moarte a luĭ Mihaĭ Viteazu. S. m. Autor tragic: Eschil Sofocle shi Eŭripide is mariĭ tragicĭ aĭ antichitatziĭ. Actor tragic: Ralma fu un mare tragic al primuluĭ imperiŭ francez. S. n. pl. urĭ. Genu tragic in literatura. Caracteru tragic: tragicu unor situatziunĭ. Adv. In mod tragic: aventura sfirshi tragic. V. comic.

trágic¹ adj. m. pl. trágici; f. trágica pl. trágice

trágic² (autor) s. m. pl. trágici

trágic³ (categorie estetica) s. n.

trágic adj. m. (autor) s. m. pl. trágici; f. sg. trágica pl. trágice

trágic (categorie a esteticii) s. n.

TRÁGIC adj. v. dezastruos.

TRAGIC adj. catastrofal dezastruos fatal funest nefericit nenorocit. (Un deznodamint ~.)

Tragic ≠ comic

a lua (ceva) in tragic expr. a acorda unei intamplari neplacute o gravitate exagerata