optziuni
  • info

12 definitzii pentru jeluitor (adj.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

JELUITÓR OÁRE jeluitori oare adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care se jeluieshte (1); tanguitor. ♦ (Substantivat f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. shi f. (Inv.) Persoana care prezinta o jalba; reclamant petitzionar. [Pr.: lui] Jelui + suf. tor.

JELUITÓR OÁRE jeluitori oare adj. s. m. shi f. 1. Adj. Care se jeluieshte (1); tanguitor. ♦ (Substantivat f.; rar) Bocitoare. 2. S. m. shi f. (Inv.) Persoana care prezinta o jalba; reclamant petitzionar. [Pr.: lui] Jelui + suf. tor.

jeluitor ~oare [At: HODOSH P. P. 222 / V: jal~ / Pl: ~i ~oare / E: jelui + tor] 12 smf a (Persoana) care se jeleshte (3) Si: jalnic (1516). 34 smf a (Persoana) care prezinta o reclamatzie. 5 sf Bocitoare. 6 av Cu tristetze.

JELUITÓR1 OÁRE jeluitori oare adj. Care se jeluieshte jalnic tinguitor. (Cu pronuntzare regionala) Sunete prelungi jaluitoare se loveau de peretzii stincilor care le rasfringeau spre larg. BART S. M. 57. ◊ (Adverbial) Ea se uita oarecum jeluitor in ochii lui. SLAVICI O. I 357. Pronuntzat: lui.

JELUITÓR2 OÁRE jeluitori oare s. m. shi f. 1. (Rar numai la f.) Bocitoare. Femeile curioase sa vada chipurile jeluitoarelor pe sub zabranicul rar al doliului. ARDELEANU D. 276. 2. (Invechit) Persoana care prezinta o jalba; reclamant petitzionar. Jeluitorii au imblat fugari. SHEZ. IV 18. Pronuntzat: lui.

jaluitor ~oare smf a vz jeluitor

JELUITOÁRE ~f. inv. Femeie care indeplineshte ritualul bocitului la inmormantari; bocitoare. /a jelui + suf. ~toare

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

jeluitór (lui) adj. m. s. m. pl. jeluitóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. jeluitoáre

jeluitór adj. m. s. m. pl. jeluitóri; f. sg. shi pl. jeluitoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

JELUITÓR adj. v. jalnic sfashietor tanguios tanguitor.

jeluitor adj. v. JALNIC. SFISHIETOR. TINGUIOS. TINGUITOR.

JELUITOÁRE s. bocitoare (reg.) plangatoare. (~ la un mort.)

JELUITOARE s. bocitoare (reg.) plingatoare. (~ la un mort.)

Intrare: jeluitor (adj.)
jeluitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jeluitor
  • jeluitorul
  • jeluitoru‑
  • jeluitoare
  • jeluitoarea
plural
  • jeluitori
  • jeluitorii
  • jeluitoare
  • jeluitoarele
genitiv-dativ singular
  • jeluitor
  • jeluitorului
  • jeluitoare
  • jeluitoarei
plural
  • jeluitori
  • jeluitorilor
  • jeluitoare
  • jeluitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
jaluitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jaluitor
  • jaluitorul
  • jaluitoare
  • jaluitoarea
plural
  • jaluitori
  • jaluitorii
  • jaluitoare
  • jaluitoarele
genitiv-dativ singular
  • jaluitor
  • jaluitorului
  • jaluitoare
  • jaluitoarei
plural
  • jaluitori
  • jaluitorilor
  • jaluitoare
  • jaluitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

jeluitor, jeluitoareadjectiv

etimologie:
  • Jelui + sufix tor. MDA2 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.