7 definiții pentru mâhnit
Explicative DEX
MÂHNÍT, -Ă, mâhniți, -te, adj. Întristat, îndurerat; trist, deprimat. – V. mâhni.
MÂHNÍT, -Ă, mâhniți, -te, adj. Întristat, îndurerat; trist, deprimat. – V. mâhni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mâhnit, ~ă a [At: PSALT. HUR. 36v/2 / V: (reg) măcn~, măgn~, mâcn~, mâgn~ / Pl: ~iți, ~e / E: mâhni] 1 Trist. 2 (Fig) Sumbru. 3 (Bis; înv) Pocăit. 4 (Reg, îf mâgnit) Mânios (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
măgnit, ~ă a vz $mâhnit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâgnit, ~ă a vz mâhnit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎHNÍT, -Ă, năimiți, -te, adj. Întristat, îndurerat; trist. Prin zarva veselă numai el trecea mîhnit, ducîndu-și calul de căpăstru. DUNĂREANU, CH. 31. Ei erau așa de mîhniți, de nu mai le-a ticnit mîncarea. CREANGĂ, P. 12. Ești mîhnită, dar senină! Ce să plîngi?... Ce poți oare fi de vină Dacă fața ți-e urîtă? EMINESCU, O. I 464. ◊ Fig. Din alăuta țiganului izvora o melodie mîhnită. SADOVEANU, O. I 303. Aici am petrecut foarte mîhnite sărbători. KOGĂLNICEANU, S. 100.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Relaționale
MÂHNÍT adj. 1. v. supărat. 2. v. posomorât.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MÎHNIT adj. 1. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 2. întristat, posomorît, trist, (fig.) înnegurat, înnorat, întunecat, mohorît. (O față ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mâhnit, mâhnităadjectiv
- 1. Deprimat, posomorât, supărat, trist, îndurerat, întristat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Prin zarva veselă numai el trecea mîhnit, ducîndu-și calul de căpăstru. DUNĂREANU, CH. 31. DLRLC
- Ei erau așa de mîhniți, de nu mai le-a ticnit mîncarea. CREANGĂ, P. 12. DLRLC
- Ești mîhnită, dar senină! Ce să plîngi?... Ce poți oare fi de vină Dacă fața ți-e urîtă? EMINESCU, O. I 464. DLRLC
- Din alăuta țiganului izvora o melodie mîhnită. SADOVEANU, O. I 303. DLRLC
- Aici am petrecut foarte mîhnite sărbători. KOGĂLNICEANU, S. 100. DLRLC
-
etimologie:
- mâhni DEX '98 DEX '09