AMÁR A amari e adj. amaruri s. n. I. Adj. 1. (Despre alimente bauturi etc.) Care are gustul fierii pelinului chininei; (despre gust) k al fierii pelinului chininei. 2. Fig. Chinuitor dureros; trist necajit. ◊ Expr. Paine amara = mijloace de existentza cashtigate cu multa truda. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strashnic cumplit. 3. Fig. Rautacios. II. S. n. 1. Jale tristetze; suferintza chin necaz. ◊ Expr. Ashi inghitzi amarul = a suferi in tacere. Ashí varsa amarul = a face destainuiri ashi spune durerea suferintza. ♦ (Cu valoare de interjectzie) Vai! 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Multzime gramada. Amar de vreme. Lat. amarus.

amar ~a [At: COD. VOR. 125/5 / Pl: ~i ~e ~uri sn / E: lat amarus a um] 1 a (D. gust; ioc dulce) Care produce la inghitzire o senzatzie de gust neplacut la fel cu aceea a pelinului a fierii etc. 2 a (Is) Leacuri ~e^[1] Medicament cu gust rau. 3 a (Is) Sare ~a Substantza compusa din sulf oxigen shi magneziu intrebuintzata k purgativ Si: sulfat de magneziu. 4 a (Is) Migdale ~e Un soi de fructe ale migdalului cu gust amar. 5 a (Is) Cireshe ~e Fructele cireshului amar. 6 a (Ie) A avea (ashi simtzi ai fi) gura ~ A simtzi un gust amar in gura (fara a fi suferind). 7 a (Fig) Mahnitor. 8 a (Is) Viatza ~a zile ~e Trai nesuferit plin de necazuri. 9 a (Is) Paine ~a Avut agonisit cu multe necazuri cu multe umiliri. 10 a (Is) Durere ~a Durere adanca. 11 a (Rar) Rautacios. 12 a Care denota amaraciune sufleteasca. 13 av (Fig) Cumplit. 14 sn (Fig) Jale. 15 sn (Ie) Ashi varsa ~ul Ashi povesti necazurile. 16 sn (Ie) Ashi inghitzi ~ul A rabda necazurile suferind in tacere. 17 sn (Ie) Ashi manca ~ul cu cineva A trai (o viatza nefericita) alaturi de cineva. 18 sn (Ie) A bea tot ~ul A simtzi toata amaraciunea unei intamplari ori a unei vietzi dureroase. 19 sn (In imprecatzii) DaI (lasal) ~ului Dal (sau lasal) in plata Domnului. 20 sn (Ilav) Cu ~ Cu ciuda cu obida. 21 sn (Urmat de prepozitzia „de”) Mult. 22 sn (Construit cu „de” sau cu dativul) Exprima compatimirea Cf biet vai.^[2] corectata

AMÁR¹ (rar) amaruri s. n. 1. Jale tristetze. Ma duceam acasa ma culcam ma sculam mai plin de amar. CAMILAR TEM. 200. Am mers pe malul apei in valuri sami ingrop SHi cintecul shisamarul. COSHBUC P. I 60. Un vis ce ishi moaie aripan amar. EMINESCU O. I 37. Ce amar trebuie sa fie in sufletul lui shi cita jale in inima sotziei sale! NEGRUZZI S. I 41. ◊ (Poetic personificat) Pashte jalea prin zavoi SHi amarul sus pe coasta. BENIUC V. 158. ♦ Loc. adv. Cu amar = a) jalnic. A inceput a plinge cu amar. CREANGA P. 97. Vintul geme prin codri cu amar. EMINESCU O. I 98; b) greu. Cu amar are sai vina shi lui la urma urmelor. ISPIRESCU L. 27. 2. Suferintza chin necaz. Pentru amarul zilelor toate... Cu fruntean tzarina conacele cad Sa creasca in glie noul rasad. TULBURE V. R. 38. SHiacolo umblai un drum ce avea sami fien urma Izvor de multe amaruri. MURNU O. 102. Sint suflet in sufletul neamului meu SHii cint bucuria shiamarul. COSHBUC P. II 291. Tot omul are un dar shi un amar; shi unde prisoseshte darul nu se mai baga in seama amarul. CREANGA P. 269. ◊ Expr. Ai fi amar = a suferi. Dear fi fost el un viteaz Nu miar fi asha necaz Dar a fost un biet tilhar SHi de aceea mie amar! ALECSANDRI P. P. 230. Ashi varsa amarul = ashi povesti necazurile a se tingui a se jeli. Ashi inghitzi amarul = a suferi in tacere. Mult amar am inghitzit. ALECSANDRI P. P. 379. Ashi minca amarul impreuna cu cineva = a duce trai (greu) impreuna cu cineva. Ei se hotarira k sa nu se despartza shi sa ramiie sashi manince amarul impreuna. ISPIRESCU L. 97. (Cu valoare de interjectzie construit cu dativul sau cu determinari introduse prin prep. «de») Vai! Amar era sa fie de voi de nu eram noi amindoi. SHi cu strajuirea voastra era vai de pielea noastra! CREANGA P. 269. Amar mie! Amar mie!... Ceam fost eu shi ceam ajuns! ALECSANDRI P. II 102. (Uneori intarit prin repetare sau prin «vai») Noroc... k era fata robace shi rabdatoare caci altfel ar fi fost vai shi amar de pielea ei. CREANGA P. 283. Vai de el amar de ea. ALECSANDRI P. P. 28. 3. (De obicei precedat de adverbe de cantitate shi urmat de substantive la plural de colective sau de abstracte indica un numar sau o cantitate mare) Multzime gramada. O chema feciorul mereu la Bucureshti la dinsul k sa nu se mai trudeasca shi sa fie tihnita. dupa atita amar de munca. REBREANU R. I 150. Din pricina ta sa prapadit atita amar de lume! CREANGA P. 318. Nai fost pe la dinsul datitamar de vreme. NEGRUZZI S. II 202. (Intarit prin repetare) Am mai umblat peaici... dar sint Amar de ani amar! COSHBUC P. I 228. 4. (Rar) Gust amar; lucru amar. Pin’ nui gusta amarul nu shtii cei dulcele. SHEZ. I 219.

AMÁR¹ (rar) amaruri s. n. 1. Jale tristetze; suferintza chin; necaz. ◊ Expr. Ashi varsa amarul = ashi povesti necazurile. Ashi inghitzi amarul = a suferi in tacere. Ashi manca amarul (impreuna) cu cineva = a duce trai (greu) impreuna cu cineva. ♦ (Cu valoare de interjectzie) Vai! 2. Multzime gramada. Am mai umblat pe aici... dar sunt Amar de ani (COSHBUC). Lat. amarum.

AMÁR² ~uri n. 1) Stare de tristetze; jale. ◊ Cu ~ a) jalnic; b) greu. 2) Senzatzie de suferintza; chin; necaz. ◊ Ashi varsa ~ul ashi spune necazul. Ashi inghitzi ~ul a suferi in tacere. 3) Cantitate mare; numar mare; multzime. ~ de munca. /<lat. amarus

amar a. 1. aspru shi neplacut la gust; 2. fig. trist rau: 3. amarnic: e ger amar cumplit! AL. [Lat. AMARUS]. ║ n. durere necaz jale: so acopere n vieatza de a zilelor amaruri AL. ║ adv. rau foarte: plang amar amar oftez! AL. ║ int. vai! cat de mult amar de noi ne lipseshti la amandoi! AL.

amar n. Mold. mare numar ceva foarte mult: dupa atata amar de truda shi primejdii CR. de mult amar de vreme dupa el sufletumi geme AL. [Locutziunea moldoveneasca: atata amar de... corespunde celei munteneshti atata mare de (cf. atatzia mari de ani ISP.) dela adj. mare].

amár a adj. (lat. amárus it. amáro pv. amar fr. amer). De un gust aspru shi neplacut (k chinina orĭ pelinu) in opoz. cu dulce: migdale amare. Fig. Trist plin de suferintza: viatza amara zile amare. Care arata adinca tristetza: lacrimĭ amare. Agonisit cu multa suferintza: o pine amara. S. n. pl. urĭ. Chin necaz suferintza: cine n’a gustat amaru nu shtie ceĭ zaharu (Prov.). Atzĭ minca amaru cu cineva (saŭ undeva) a trai gustind cu cineva (saŭ undeva) zile bune saŭ rele. Atzĭ inghitzi amaru a suferi in tacere. Atzĭ varsa amaru atzĭ descarca necazu. Mare numar mare cantitate: dupa atita amar de anĭ atita amar de lume. O bautura alcoolica amara aperitiva originara din Olanda (shi numita shi biter). Cu amar cu amaraciune: a plinge cu amar. Interj. Vaĭ: vaĭ shi amar de voĭ amar de viatza ta!

+amar² interj. (Vai shi~ de el!)

+amar³ (rar) adv. (Sufera ~.)

amár² s. n. pl. amáruri

amár s. n. pl. amáruri

amár (ra) adj. 1. Care are gustul fierii pelinului etc. 2. (S. n.) Amareala gust amar. 3. Cantitate (numai dupa o expresie cantitativa k atit cit ce ce de mult). Mr. amar megl. (an)mar istr. amǫr. Lat. amārus (Pushcariu 73; CandreaDens. 53; REW 406; DAR); cf. vegl. amuár it. amaro v. prov. amar fr. amer sp. amargo. Expresia amar de mine amar mie coincide cu sicil. amaru mia port. amaro de mi. Sensul 3 este curios. I. Morarescu BF I 178181 a incercat sal explice prin etimologie pop. din expresia atita *mare de (timp) interpretat k atit amar(e) de (timp); uzul ar fi in acest caz aceleashi k it. mare „abundentza” sp. la mar de. Cf. observatziile impotriva acestei explicatzii ale lui L. Spitzer BF II 1624. Mai curind este vorba de o valoare emfatica a adj. (k in cazul lui biet invariabil) tratat k s.; emfaza este evidenta shi in uzul constant al lui atita in locul lui atit (cf. nuantza de atita curaj fatza de atit curaj). In privintza valorii exacte a expresiei o constructzie de tipul ce amar mai aveam (Agirbiceanu) arata clar k trebuie sa se intzeleaga ce amar (de mine) mai aveam deci k exprima compasiunea shi numai in al doilea rind ideea de cantitate. Der. amaracios adj. (amar) care Pushcariu 74 shi REW 403 il reduc la un lat. *amaritiōsus de la amarĭties dar care este probabil un der. cu suf. cios k suparacios cacacios etc.; amaraciune s. f. (mihnire amarire); amaralutza s. f. (gentziana Cicendia filiformis); amareala s. f. (amaraciune planta Polygala vulgaris); amareatza s. f. (amaraciune) considerat in general k reprezentant al lat. *amarĭtia in loc de amarĭties (Pushcariu 76; CandreaDens. 54; REW 403; lipseshte in DAR) cf. it. amarezza prov. amareza dar care poate fi shi o formatzie interna; amarel s. m. (ciulin); amarie s. f. (amaraciune); amariu adj. (amarui); amarnic adj. (amar; teribil cumplit); amarui adj. (cu gust ushor amar); marunc(a) s. f. (Crizantema Chrysanthemum vulgare). Amari vb. (a face sa capete gust amar; a mihni) cf. mr. amarascu sa incercat sa se explice pe baza lat. *amarῑre din clasicul amarēscĕre (Pushcariu 75; REW 400; DAR; Pushcariu Dacor. V 67). Se opune acestei der. rezultatul i care indica o der. in interiorul rom. k in pira › piri ocara › ocari (cf. Graur BL V 87) pe cind lat. ar fi dat *amari. Explicatziile incercate pentru a justifica prezentza in forma lat. a unui grup rr care ar explica schimbarea (contaminarea cu *amarrῑre) din v. germ. *marrjan dupa Giuglea Dacor. II 390 shi Gamillscheg Rom. germ. II 263; sau cu marrubium dupa Jos. Brüch ZRPh. LVI 52933 nu sint convingatoare. Der. amarire s. f. (amaraciune; gust amar); amarit s. m. (nefericit nenorocit; sarac); amaritor adj. (care amarashte; descurajator).

ashi ineca amarul / grijile / necazurile in bautura expr. a se apuca de baut (din cauza unei deceptzii a unor suparari etc.).