amár (ra) adj. 1. Care are gustul fierii pelinului etc. 2. (S. n.) Amareala gust amar. 3. Cantitate (numai dupa o expresie cantitativa k atit cit ce ce de mult). Mr. amar megl. (an)mar istr. amǫr. Lat. amārus (Pushcariu 73; CandreaDens. 53; REW 406; DAR); cf. vegl. amuár it. amaro v. prov. amar fr. amer sp. amargo. Expresia amar de mine amar mie coincide cu sicil. amaru mia port. amaro de mi. Sensul 3 este curios. I. Morarescu BF I 178181 a incercat sal explice prin etimologie pop. din expresia atita *mare de (timp) interpretat k atit amar(e) de (timp); uzul ar fi in acest caz aceleashi k it. mare „abundentza” sp. la mar de. Cf. observatziile impotriva acestei explicatzii ale lui L. Spitzer BF II 1624. Mai curind este vorba de o valoare emfatica a adj. (k in cazul lui biet invariabil) tratat k s.; emfaza este evidenta shi in uzul constant al lui atita in locul lui atit (cf. nuantza de atita curaj fatza de atit curaj). In privintza valorii exacte a expresiei o constructzie de tipul ce amar mai aveam (Agirbiceanu) arata clar k trebuie sa se intzeleaga ce amar (de mine) mai aveam deci k exprima compasiunea shi numai in al doilea rind ideea de cantitate. Der. amaracios adj. (amar) care Pushcariu 74 shi REW 403 il reduc la un lat. *amaritiōsus de la amarĭties dar care este probabil un der. cu suf. cios k suparacios cacacios etc.; amaraciune s. f. (mihnire amarire); amaralutza s. f. (gentziana Cicendia filiformis); amareala s. f. (amaraciune planta Polygala vulgaris); amareatza s. f. (amaraciune) considerat in general k reprezentant al lat. *amarĭtia in loc de amarĭties (Pushcariu 76; CandreaDens. 54; REW 403; lipseshte in DAR) cf. it. amarezza prov. amareza dar care poate fi shi o formatzie interna; amarel s. m. (ciulin); amarie s. f. (amaraciune); amariu adj. (amarui); amarnic adj. (amar; teribil cumplit); amarui adj. (cu gust ushor amar); marunc(a) s. f. (Crizantema Chrysanthemum vulgare). Amari vb. (a face sa capete gust amar; a mihni) cf. mr. amarascu sa incercat sa se explice pe baza lat. *amarῑre din clasicul amarēscĕre (Pushcariu 75; REW 400; DAR; Pushcariu Dacor. V 67). Se opune acestei der. rezultatul i care indica o der. in interiorul rom. k in pira › piri ocara › ocari (cf. Graur BL V 87) pe cind lat. ar fi dat *amari. Explicatziile incercate pentru a justifica prezentza in forma lat. a unui grup rr care ar explica schimbarea (contaminarea cu *amarrῑre) din v. germ. *marrjan dupa Giuglea Dacor. II 390 shi Gamillscheg Rom. germ. II 263; sau cu marrubium dupa Jos. Brüch ZRPh. LVI 52933 nu sint convingatoare. Der. amarire s. f. (amaraciune; gust amar); amarit s. m. (nefericit nenorocit; sarac); amaritor adj. (care amarashte; descurajator).