dezástru sn [At: HELIADE O. II 340 / S shi: (inv) desá~ / Pl: ~re (inv) ~uri / E: fr désastre] 1 Situatzie anormala deosebit de grava (cauzata de un eveniment tragic natural sau provocat) Si: catastrofa nenorocire calamitate cataclism. 2 (Rar) Pierdere. 3 (Fig) Stare de mare nemultzumire sufleteasca sau durere fizica ori psihica a cuiva Si: nefericire suferintza. 4 Nenorocire. 5 (Pan) Stare de decadere de degradare a firii umane in raport cu celelalte elemente ale universului. 6 (Fig) Rau care afecteaza viatza economica shi sociala Si: dezorganizare distrugere ruina. modificata

DEZÁSTRU dezastre s. n. Nenorocire mare catastrofa. V. calamitate prapad. Dupa dezastrul de la Nicopole Mircea avea sa ramina singur in fatza amenintzarilor turceshti. IST. R.P.R. 94. Dinu ramase inlemnit k in fatza unui dezastru ireparabil. VLAHUTZA O. A. 377.

DEZÁSTRU s.n. Nenorocire de mari proportzii; catastrofa. [< fr. désastre cf. it. disastro].

DEZÁSTRU s. n. nenorocire de mari proportzii catastrofa calamitate. (< fr. désastre)

DEZÁSTRU ~e n. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivitatzi; catastrofa de mari proportzii; flagel; urgie; calamitate. /<fr. désastre

dezastru n. mare nenorocire.

* dezástru n. pl. e (fr. désastre it. disastro d. dis prefix privativ shi astro astru stea adica „stea defavorabila”). Catastrofa prapadenie mare nenorocire: dezastru de la Cannae nu infrinse curaju Romanilor. V. calamitate.

dezástru s. n. art. dezástrul; pl. dezástre

dezástru s. n. art. dezástrul; pl. dezástre

dezastru tre.

DEZÁSTRU s. calamitate catastrofa flagel grozavie napasta nenorocire pacoste potop prapad pustiire sinistru urgie (inv. shi pop.) prapadenie (pop.) blestem manie potopenie topenie (inv. shi reg.) pustieshag pustiit sodom (reg.) prapadeala (inv.) pierzare pustiiciune (fig.) parjol plaga. (Un adevarat ~ sa abatut asupra lor.)

DEZASTRU s. calamitate catastrofa flagel grozavie napasta nenorocire pacoste potop prapad pustiire sinistru urgie (inv. shi pop.) prapadenie (pop.) blestem minie potopenie topenie (inv. shi reg.) pustieshag pustiit sodom (reg.) prapadeala (inv.) pierzare pustiiciune (fig.) pirjol plaga. (Un adevarat ~ sa abatut asupra lor.)

DEZASTRU. Subst. Dezastru catastrofa calamitate nenorocire sinistru tragedie restrishte (pop.) flagel (fig.) cataclism ravagiu urgie prapad prapadul pamintului (Domnului lui Dumnezeu) prapadenie (pop.) prapastenie (pop.); distrugere nimicire pustiire pirjol (fig.) devastare ruina (fig.); potop (fig.) potopenie (rar) potopire (pop.) napasta belea (fam.) pacoste; prapadul lumii sfirshitul lumii apocalips. Furtuna uragan ciclon tornada. Cutremur (de pamint) seism. Inundatzie inundare potop revarsare de ape. Incendiu pirjol foc. Seceta; foamete. Boala epidemie epizootie molima morb (livr.) boleshnitza (pop.) bolishte (reg.) boleazna (pop.). Accident accidentare. Naufragiu naufragiere. Razboi. Moarte. Adj. Dezastzruos funest fatal catastrofal catastrofic apocaliptic; sinistru funebru tragic de urgie; distrugator distructiv nimicitor ruinator ucigator prapaditor (rar) pustiitor potopitor (pop.) seismic; secetos. Distrus ruinat nimicit pustiit potopit (pop.); pirjolit incendiat ars; sinistrat; accidentat; naufragiat. Vb. A veni o nenorocire; a suferi o catastrofa a da de nenorocire. A distruge a nimici a nimicnici (inv.) a darima a prapadi a potopi (pop.) a pustii a devasta a ruina (fig.) a face praf a se alege scrumul (shi praful; shi fumul; shi cenusha). A arde a pirjoli a da foc a incendia a (se) mistui in flacari a se preface in scrum. A se cutremura (pamintul). A inunda a potopi. A suferi de foame a flaminzi a muri de foame. A se accidenta a suferi un accident; a naufragia. V. boala distrugere foame foc moarte nenorocire razboi.