FLAGÉL (1 2) flageluri s. n. (3 4) flageli s. m. 1. S. n. (Rar) Bici; manunchi de nuiele folosit pentru flagelari. 2. S. n. Fig. Calamitate dezastru; spec. boala epidemie molima. 3. S. m. Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare shi la spermatozoizi care serveshte k organ de locomotzie. 4. S. m. Excrescentza care ia nashtere din tulpina shi se extinde la suprafatza pamantului dand frunze shi radacini shi inflorind abia in al doilea an. [Pl. shi: (n.) flagele] Din lat. flagellum.

flagel [At: MAIORESCU D. IV 482 / Pl: (14) ~uri ~e sn (56) ~i sm / E: lat flagellum] 1 sn (Rar) Bici. 2 sn (Rar) Manunchi de nuiele folosit pentru flagelari. 3 sn (Fig) Calamitate. 4 sn (Fig; spc) Epidemie. 5 sm (Blg) Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare shi la spermatozoizi care serveshte k organ de locomotzie. 6 sm (Bot) Excrescentza care ia nashtere din tulpina shi se extinde la suprafatza pamantului dand frunze shi radacini shi inflorind abia in al doilea an.

FLAGÉL (1 2) flageluri s. n. (3 4) flageli s. m. 1. S. n. (Rar) Bici; manunchi de nuiele folosit pentru flagelari. 2. S. n. Fig. Calamitate dezastru; spec. boala epidemie molima. 3. S. m. Filament mobil protoplasmatic la unele protozoare shi la spermatozoizi care serveshte k organ de locomotzie. 4. S. m. Excrescentza care ia nashtere din tulpina shi se extinde la suprafatza pamantului dand frunze shi radacini shi inflorind abia in al doilea an. [Pl. shi: flagele] Din lat. flagellum.

FLAGÉL flageluri s. n. Calamitate nenorocire (mare) boala epidemie care bintuie. Flagelul... inshala strajerii granitzelor shi nare nevoie de pashaport k sa treaca prin toate vamile. ANGHEL PR. 108. Pl. shi: flagele.

FLAGÉL s.n. 1. (Rar) Bici; manunchi de nuiele cu care era batut cineva. 2. (Fig.) Nenorocire mare dezastru calamitate molima boala. // s.m. 1. Prelungire protoplasmatica filamentoasa cu ajutorul careia anumite celule (protozoare spermatozoizi etc.) se mishca intrun mediu lichid. 2. Excrescentza care ia nashtere din tulpina shi se extinde la suprafatza pamantului dand frunze shi radacini shi inflorind abia in al doilea an. [< lat. fr. flagellum].

FLAGÉL I. s. n. 1. (ant.) bici; manunchi de nuiele cu care era batut cineva. 2. (fig.) nenorocire mare dezastru calamitate boala. II. s. m. 1. filament mobil la unele protozoare shi spermatozoizi la unele celule ori gametzi (la alge) k organ de locomotzie. 2. tulpina secundara uneori florifera. ◊ ramura filiforma (la briofite). (< fr. flagelle lat. flagellum)

FLAGÉL¹ ~uri n. 1) Varga (sau manunchi de vergi) folosita in trecut pentru aplicarea pedepselor corporale. 2) Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivitatzi; catastrofa de mari proportzii; prapad; dezastru; calamitate. /<lat. flagellum

flagel n. 1. biciu cu patru curele impletite (cu cari Romanii ishi bateau sclavii): flagelul cumplit shi nodoros AL.; 2. fig. cei funest shi groaznic: Atila flagelul lui Dzeu.

*flagél n. pl. e (lat. flagellum dimin. d. flagrum bicĭ d. flagrare a arde. V. flacara). Calamitate pacoste: cĭuma e un flagel. Flagelu luĭ Dumnezeŭ bicĭu minia luĭ Dumnezeŭ (cum era Atila).

flagél² (bici calamitate) s. n. pl. flagéluri

flagél (bici calamitate) s. n. pl. flagéluri

flagel pl. flageluri

FLAGÉL s. v. dezastru.

FLAGEL s. calamitate catastrofa dezastru grozavie napasta nenorocire pacoste potop prapad pustiire sinistru urgie (inv. shi pop.) prapadenie (pop.) blestem minie potopenie topenie (inv. shi reg.) pustieshag pustiit sodom (reg.) prapadeala (inv.) pierzare pustiiciune (fig.) pirjol plaga. (Un adevarat ~ sa abatut asupra lor.)

flagél (le) s. n. Dezastru calamitate. Lat. flagellum (sec. XIX). Der. (din fr.) flagela vb.; flagelant adj.