foc (fócuri) s. n. 1. Ardere cu flacara shi caldura. 2. Incendiu rug. 3. Impushcatura salva. 4. Camin vatra. 5. Stralucire. 6. Arsura usturime. 7. Ardoare violentza avint. 8. Nenorocire necaz calamitate chin. 9. (Adv.) Cumplit ingrozitor teribil. 10. (Arg.) Pistol. Mr. megl. foc focuri istr. foc focure. Lat. fŏcus (Diez I 192; Pushcariu 635; CandreaDens. 627; REW 3400; DAR) cf. it. fuoco prov. foc fr. feu cat. fog sp. fuego port. fogo. Pentru sensul 8 cf. calabr. focu amaru „nenorocire calamitate”. Der. focar s. n. (rug; nenorocire calamitate) cu suf. ar (dupa CandreaDens. 628 REW 3398 shi DAR din lat. fōcārium) inv. sa readaptat modern dupa fr. foyer cu sensul tehnic de „proiector reflector”; focar(a)ie s. f. (rug incendiu); focaritze s. f. pl. (Trans. chibrituri); focos adj. (inflacarat); focuit adj. (Trans. nenorocit); infoca vb. (a da foc a aprinde; a inflacara a pasiona); infocaciune s. f. (inv. inflamare); focar s. m. (fochist); fochist s. m. (muncitor care asigura arderea combustibilului intrun focar) formatzie recenta cu suf. ist. Foca s. m. (sarbatoarea Sfintului Foca 22 iulie) din ngr. φωϰᾶς a fost asimilat prin etimologie populara cu foc; astfel incit aceasta sarbatoare este considerata k propice pentru a se asigura impotriva incendiilor.