permanent ~a [At: NEGULICI / V: (reg) par~ pir~ a / Pl: ~ntzi ~e / E: fr permanent] 1 a Care exista un anumit interval de timp sau veshnic fara a se schimba shi fara a se intrerupe Si: constant necontenit neintrerupt stabil statornic. 2 a Care se desfashoara sau se repeta fara intrerupere Si: necontenit neintrerupt. 3 a (Is) Ondulatzie ~a Ondulatzie a parului facuta printrun procedeu special pentru a se mentzine multa vreme. 45 sn (Procedeu prin care se obtzine o) ondulatzie permanenta. 67 sn a (SHis par ~) (Par) care a fost ondulat prin acest procedeu. 8 a (D. institutzii organizatzii etc. sau persoane care le reprezinta; ioc provizoriu) Care functzioneaza neintrerupt o perioada de timp determinata exercitand anumite atributzii. 9 a (D. salariatzi; ioc zilier) Care este angajat definitiv in schema unei intreprinderi sau institutzii sau care este asimilat salariatzilor angajatzi in schema. 10 a (Is) Armata (sau inv oshtire oaste) ~a Armata intretzinuta neintrerupt de un stat prin recrutari periodice. 11 a (In vechea armata; ioc cu schimbul) Care presta serviciul militar fara intrerupere. 12 a (Chm; d. gaze) Care ishi conserva starea la toate temperaturile shi sub toate presiunile.

PERMANÉNT A permanentzi te adj. 1. Care exista dureaza se petrece fara intrerupere in continuare mereu (sau intrun interval de timp determinat); neintrerupt necontenit constant; care functzioneaza neintrerupt o perioada de timp determinata exercitind anumite atributzii. In sala cercului nu mai ramasese decit comitetul permanent k sa discute modalitatea expulzarii. BART E. 287. Noi cerem shi consul permanent turcesc in Bucureshti. GHICA A. 88. Armata permanenta = armata intretzinuta de un stat prin recrutari periodice shi neintrerupte. A probat k armata teritoriala poate sa inlocuiasca cu mari avantaje armata permanenta. ALECSANDRI S. 90. Armata romineasca a fost cea dintzii armata permanenta in Europa. BALCESCU O. I 12. ◊ (Adverbial) Batrinul Iuga shedea aproape permanent la tzara. REBREANU R. I 80. 2. (In expr.) Ondulatzie permanenta = (shi substantivat n.) ondulatzie a parului (facuta printrun procedeu special) care se mentzine mai multa vreme.

PERMANÉNT A adj. 1. Stabil; neintrerupt; statornic imuabil. 2. Ondulatzie permanenta (shi s.n.) = ondulatzie a parului facuta printrun procedeu special shi care se mentzine mult timp. [< fr. permanent cf. lat. permanere a ramane mereu].

PERMANÉNT A adj. 1. stabil neintrerupt; statornic imuabil. 2. ondulatzie ~a (shi s. n.) = odulatzie a parului facuta printrun procedeu special shi care se mentzine mult timp. (< fr. permanent lat. permanens)

PERMANÉNT² ~ta (~tzi ~te) 1) Care exista fara intrerupere; cu durata lunga; neintrerupt; continuu. Relatzii ~te. 2) Care functzioneaza in permanentza. Consiliu ~. /<fr. permanent

permanent a. care dureaza intr’una care ramane statornic.

*permanént a adj. (lat. pérmanens éntis d. permanére a raminea a dura. V. ramin min). Care se mentzine saŭ dureaza fara intrerupere durabil stabil: bolnavu era intr’o stare permanenta de prostratziune. Fortificatziune permanenta facuta pe mult timp (in opoz. cu trecatoare saŭ pasagera). Armata permanenta care exista shi in timp de pace. Adv. In mod permanent.

parmanent ~a a vz permanent

pirmanent ~a a vz permanent

permanént¹ adj. m. pl. permanéntzi; f. permanénta pl. permanénte

permanént adj. m. pl. permanéntzi; f. sg. permanénta pl. permanénte

permanent

PERMANÉNT adj. adv. 1. adj. v. stabil. 2. adj. v. constant. 3. adj. v. continuu. 4. adv. v. continuu. 5. adv. v. intotdeauna.

PERMANENT adj. adv. 1. adj. fix stabil statornic. (O ashezare ~.) 2. adj. constant invariabil neschimbator (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 3. adj. continuu etern necontenit necurmat neincetat neintrerupt nesfirshit perpetuu veshnic (inv. shi reg.) mereu (reg.) necunten (inv.) neincontenit neprecurmat nesavirshit pururelnic. (O lupta ~ intre contrarii.) 4. adv. continuu incontinuu intruna mereu necontenit necurmat neincetat neintrerupt neobosit neostenit pururi veshnic (inv. shi reg.) nepristan (reg.) hojma necunten (inv.) neaparat nelipsit. (Se mishca ~.) 5. adv. continuu incontinuu intotdeauna intruna mereu necontenit neincetat pururi totdeauna veshnic (pop.) necurmat. (Eram ~ impreuna.)

Permanent ≠ efemer sezonier temporar trecator vremelnic provizoriu schimbator