NECURMÁT A necurmatzi te adj. adv. (Pop.) (Care se intampla are loc etc.) necontenit neincetat continuu. Pref. ne + curmat.

necurmat ~a [At: NEAGOE INV. 1/13 / Pl: ~atzi ~e / E: ne + curmat] (Inv) 12 a Care (nu a fost sau) nu poate fi oprit. 3 a Netaiat. 4 av Imediat. 5 av Nemijlocit. 67 a av (Care se desfashoara) fara oprire Si: mereu intruna. 8 a (Pex) Nesfarshit². 9 a Veshnic.

NECURMÁT A necurmatzi te adj. adv. (Pop.) (Care se intampla are loc etc.) necontenit neincetat continuu. Ne + curmat.

NECURMÁT A necurmatzi te adj. Necontenit neintrerupt continuu nesfirshit neincetat. Apele... se risipeau coteau shi murmurau cu zvon necurmat. SADOVEANU O. VIII 135. O sudoare necurmata i brobona fruntea. SANDUALDEA U. P. 20. Incepu necurmatele dispute. NEGRUZZI S. I 268. ◊ (Adverbial) Calui turbat Zbura necurmat. EMINESCU O. IV 96. Ioan Cantacuzino se afla necurmat in ambele taberi. BALCESCU O. I 88.

NECURMÁT ~ta (~tzi ~te) (negativ de la curmat) Care are loc continuu neincetat. /ne + curmat

necurmat a. shi adv. neintrerupt. [V. curmà].

necurmát a adj. (d. curm). Neintrerupt continuŭ. Adv. Mereŭ necúntin: ploua necurmat.

necurmát (pop.) adj. m. pl. necurmátzi; f. necurmáta pl. necurmáte

necurmát adj. m. pl. necurmátzi; f. sg. necurmáta pl. necurmáte

NECURMÁT adj. adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.

NECURMÁT adv. v. continuu incontinuu intotdeauna intruna mereu necontenit neincetat permanent pururi totdeauna veshnic.

NECURMAT adj. adv. 1. adj. continuu etern necontenit neincetat neintrerupt nesfirshit permanent perpetuu veshnic (inv. shi reg.) mereu (reg.) necunten (inv.) neincontenit neprecurmat nesavirshit pururelnic. (O lupta ~ intre contrarii.) 2. adv. continuu incontinuu intruna mereu necontenit neincetat neintrerupt neobosit neostenit permanent pururi veshnic (inv. shi reg.) nepristan (reg.) hojma necunten (inv.) neaparat nelipsit. (Se mishca ~.)

necurmat adv. v. CONTINUU. INCONTINUU. INTOTDEAUNA. INTRUNA. MEREU. NECONTENIT. NEINCETAT. PERMANENT. PURURI. TOTDEAUNA. VESHNIC.