NECURMÁT A necurmatzi te adj. Necontenit neintrerupt continuu nesfirshit neincetat. Apele... se risipeau coteau shi murmurau cu zvon necurmat. SADOVEANU O. VIII 135. O sudoare necurmata i brobona fruntea. SANDUALDEA U. P. 20. Incepu necurmatele dispute. NEGRUZZI S. I 268. ◊ (Adverbial) Calui turbat Zbura necurmat. EMINESCU O. IV 96. Ioan Cantacuzino se afla necurmat in ambele taberi. BALCESCU O. I 88.