CONTÍNUU UA continui ue adj. (Adesea adverbial) Care are loc fara intrerupere care se prelungeshte fara pauza; neintrerupt neincetat necurmat. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (Lingv.; despre consoane; shi substantivat f.) Constrictiv. [Pr.: nuu] Din fr. continu lat. continuus.

continuu ~ua [At: BALCESCU M. V. 3 / P: ~nuu / Pl: ~ui ~ue / E: fr continu lat continuus] 1 a Care are loc fara intrerupere. 2 a Care se prelungeshte fara pauza. 3 a (Is) Curent ~ Curent electric care are un singur sens. 4 a (Mat; is) Functzie ~ua Functzie care la o variatzie mica a variabilelor sale prezinta o variatzie foarte mica. 5 a (Mat; is) Proportzie ~ua Proportzie ai carei interni sunt egali intre ei. 6 a (Muz; is) Bas ~ Bas care se aude neintrerupt in timpul unei bucatzi muzicale. 7 av (SHilav In ~) Neincetat. 89 a sf (Lin; d. consoane) Constrictiv (1).

CONTÍNUU UA continui ue adj. Care are loc fara intrerupere care se prelungeshte fara pauza; neintrerupt neincetat necurmat. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (Lingv.; despre consoane; shi substantivat f.) Constrictiv. [Pr.: nuu] Din fr. continu lat. continuus.

CONTÍNUU A continui e adj. Care se prelungeshte fara pauza care nu se intrerupe nu inceteaza shi nu mai alterneaza cu altceva; necurmat neintrerupt neincetat. Becuri electrice... luminau faldurile steagurilor agitate de un curent continuu. SAHIA U.R.S.S. 24. Omenirea merge intrun progres continuu. BALCESCU O. II 10. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens.

CONTÍNUU UA adj. Neintrerupt neincetat. ◊ (Fiz.) Curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) functzie continua = functzie care la o variatzie mica a variabilelor sale prezinta o variatzie foarte mica. ♦ (Lingv.) Constrictiv. [Pron. nuu pl. ui ue. / cf. fr. continu it. continue lat. continuus].

CONTÍNUU UA adj. 1. neintrerupt neincetat. ◊ (fig.) curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) functzie continua = functzie care prezinta continuitate (2). 2. (lingv.) constrictiv. (< fr. continu lat. continuus)

CONTÍNUU contínua (contínui contínue) 1) Care se produce fara intrerupere; neintrerupt; neincetat; persistent. Mishcare continua. Efort continuu. 2) Care se prelungeshte fara intrerupere; constituit din partzi neseparate. Linie continua. Functzie continua. /<fr. continu lat. continuus

continuu a. 1. ce dureaza fara intrerupere; 2. ale carii partzi nu sunt separate: linie continua; 3. a carii durata nu e intrerupta: friguri continue.

*1) contínuŭ a adj. (lat. continuus d. continere a tzine a contzine). In shir neintrerupt: ploĭ continue. Gram. Spirant. Adv. Mereŭ: ploŭa continuŭ. Fals inc.

contínuu (nuu) adj. m. pl. contínui (nui); f. contínua (nua) pl. contínue (nue)

contínuu adj. m. (sil. nuu) pl. contínui; f. sg. contínua (sil. nua) pl. contínue (sil. nue)

continuu (adj.) f. continua pl. m. continui f. continue

continuu ua; ui ue.

*in contínuu (nuu) prep. + adj. (~ progres)

CONTÍNUU adj. adv. 1. adj. etern necontenit necurmat neincetat neintrerupt nesfarshit permanent perpetuu veshnic (inv. shi reg.) mereu (reg.) necunten (inv.) neincontenit neprecurmat nesavarshit pururelnic. (O lupta ~ intre contrarii.) 2. adj. v. sustzinut. 3. adv. incontinuu intruna mereu necontenit necurmat neincetat neintrerupt neobosit neostenit permanent pururi veshnic (inv. shi reg.) nepristan (reg.) hojma necunten (inv.) neaparat nelipsit. (Se mishca ~.) 4. adv. v. intotdeauna. 5. adj. v. constrictiv.

CONTINUU adj. adv. 1. adj. etern necontenit necurmat neincetat neintrerupt nesfarshit permanent perpetuu veshnic (inv. shi reg.) mereu (reg.) necunten (inv.) neincontenit neprecurmat nesavirshit pururelnic. (O lupta ~ intre contrarii.) 2. adj. neintrerupt statornic sustzinut (inv.) nepregetat nepregetator. (Efort ~; preocupare ~.) 3. adv. incontinuu intruna mereu necontenit necurmat neincetat neintrerupt neobosit neostenit permanent pururi veshnic (inv. shi reg.) nepristan (reg.) hojma necunten (inv.) neaparat nelipsit. (Se mishca ~.) 4. adv. incontinuu intotdeauna intruna mereu necontenit neincetat permanent pururi totdeauna veshnic (pop.) necurmat. (Eram ~ impreuna.) 5. adj. (FON.) constrictiv fricativ spirant. (Consoana ~.)

Continuu ≠ discontinuu intrerupt necontinuu incontinuu intermitent

contínuu (contínua) adj. Care are loc fara intrerupere neintrerupt neincetat. Lat. continuus (sec. XIX). Der. continua vb. din lat. continuare fr. continuer; continuator adj.; continuatzie s. f. sec. XVIII din lat. continuatio; continuitate s. f. din fr.

CONTÍNUU UA adj. (cf. fr. continu it. continue lat. continuus): in sintagma morfem continuu (v.).

bas continuu (it. basso continuo; fr. basse cotinue; germ. Generalbass; engl. thoroughbass) partida* basului (III 1) instrumental in muzica perioadei 16001750 (cu exceptzia compozitziilor destinate interpretarii la un singur instrument) adjectivul continuu exprimand importantza primordiala ce sa atribuit in aceasta perioada basului k fundament al armoniei* shi al muzicii insashi precum shi importantza instrumentistului care il interpreteaza k promotor al ansamblului*. Majoritatea autorilor cuprind in definitzie shi cifrajul* precum shi practica de a completa basul cu armonii improvizate asimiland astfel b. cu basul cifrat* or in practica muzicala a epocii sa notat adesea fara cifre iar in muzica de camera interpretarea lui de catre un instr. melodic de registru (1) grav (deci fara a se canta shi armoniile complementare) a fost acceptata drept o solutzie echivalenta. Limitele perioadei supranumita de unii autori chiar epoca b. (germ. Generalbasszeitalter) se indica in definitzie desigur doar orientativ. Inceputurile perioadei se intrepatrund cu practica it. de acompaniere a muzicii polif. cu un basso per organo sau basso seguente (sec. 16); in muzica destinata cultului religios sa facut uz de b. pana shi in compozitziile create in prima jumatate a sec. 19 (mise* de Haydn Mozart Schubert). Abrev. (in partiturile epocii) b. c.

basse continue (cuv. fr.) v. bas continuu.

CONTÍNUU UA (< fr. lat.) adj. adv. (Care are loc) fara intrerupere (care se petrece) neincetat. ◊ Curent (electric) c. = curent electric al carui sens nu variaza in timp iar intensitatea ramane aproximativ egala. (MAT.) Functzie c. intrun punct = functzie ce are limita in acel punct shi limita este egala cu valoarea functziei in acel punct. Functzie c. pe o multzime = functzie continua in fiecare element al multzimii. ♦ (LINGV.) Constrictiv.

GUTTA CAVAT LAPIDEM NON VI SED SAEPE CADENDO (lat.) picatura gaureshte piatra nu prin fortza ci prin continua ei cadere Ovidiu „Ex Ponto” IV 10 5. Vointza staruitoare invinge cu timpul orice obstacol.