intermitent ~a [At: MAIORESCU L. 75 / V: (inv) ~tint / Pl: ~ntzi ~e / E: fr intermitent] 1 a Care inceteaza shi reincepe la anumite intervale Cf periodic. 2 a Care actzioneaza cu intreruperi Si: discontinuu. 3 a (Is) Puls ~ Puls ale carui batai inceteaza la intervale egale. 4 av Din cand in cand.

INTERMITÉNT A intermitentzi te adj. Care inceteaza sau se intrerupe pentru un timp apoi ishi reia mersul mishcarea sau desfashurarea; care actzioneaza cu intreruperi. In alt compartiment tot cu baie... doi urshi polari fac o hidroterapie intermitenta shi apoi ore intregi... fac ocolul bazinului. ANGHEL PR. 114. ♦ (Adverbial) Din cind in cind. Era insa in ochii aceia ceva deosebit o bucurie care scinteia spre strain intermitent. SADOVEANU Z. C. 140. Pe undeva pe aproape Pe unde noaptea se aud intermitent Loviri de sape. CAMIL PETRESCU V. 67.

INTERMITÉNT A adj. Care inceteaza shi reincepe la anumite intervale; cu intreruperi. ♦ adv. Din cand in cand. [Cf. fr. intermittent it. intermittente].

INTERMITÉNT A adj. care inceteaza shi reincepe la anumite intervale; cu intreruperi discontinuu. ◊ (adv.) din cand in cand. (< fr. intermittent lat. intermittens)

intermitént a s. m. f. Persoana care nu lucreaza regulat intrun anumit serviciu ◊ „[...] Greva «intermitentzilor spectacolului» care sunt artishti dar shi tehnicieni [...]” R.l. 23 X 92 p. 4 (din fr. intermittent; DEX adj.)

intermitent a. care inceteaza shi reincepe la intervale: friguri intermitente.

*intermitént a adj. (lat. intermittens éntis part. d. intermittere a intrerupe). Care dispare shi ĭar se arata: izvor intermitent frigurĭ intermitente (palustre). Puls intermitent care bate iregular. Adv. Se arata intermitent.

intermitint ~a a vz intermitent

INTERMITÉN/T ~ta (~tzi ~te) shi adverbial Care inceteaza shi reincepe la anumite intervale; cu intreruperi; discontinuu. /<fr. intermittent lat. intermittens ~ntis

intermitént adj. m. pl. intermiténtzi; f. intermiténta pl. intermiténte

intermitént adj. m. pl. intermiténtzi f. sg. intermiténta pl. intermiténte

INTERMITÉNT adj. 1. discontinuu. (Proces fenomen ~.) 2. intrerupt intretaiat (fig.) rupt. (Plans.~; respiratzie ~.) 3. v. ritmic.

INTERMITENT adj. 1. discontinuu. (Proces fenomen ~.) 2. intrerupt intretaiat (fig.) rupt. (Plins ~; respiratzie ~.) 3. ritmic sacadat (fig.) rupt. (Ton ~; mishcari ~.)

Intermitent ≠ incontinuu neintrerupt