sacadat ~a [At: BARCIANU / Pl: ~atzi ~e / E: fr saccadé] (D. mishcari sunete vorbire) 12 a av Cu intreruperi scurte shi dese care se succed la intervale aproximativ egale. 3 a (D. stil) Cu enuntzuri propozitzii sau fraze scurte.

SACADÁT A sacadatzi te adj. (Despre mishcari sunete vorbe etc.) Cu intreruperi scurte shi dese; intermitent. Mina are mishcari sacadate de papusha mecanica. C. PETRESCU I. II 36. Simt mirosul greu inecacios de untdelemn ars raspindit de jos de la mashina careshi grabeshte mereu mishcarile sacadate. BART S. M. 19. ◊ (Adverbial) Domnule colonel... i raspunse sacadat capitanul. CAMILAR N. I 151. Pironindushi ochii cu hotarire in ochii generalului vorbi repede sacadat. REBREANU P. S. 92. Talangile suna sacadat pe dealuri. IBRAILEANU A. 106.

SACADÁT A adj. (Despre mishcari vorbire etc.) Cu intreruperi dese shi scurte; intermitent. [Cf. fr. saccadé].

SACADÁT A adj. cu intreruperi dese shi scurte; intermitent. (< fr. saccadé)

sacadat a. 1. neregulat: mers sacadat; 2. fig. stil sacadat compus din fraze scurte shi neplacute la auz.

* sacadát a adj. (fr. saccadé). Brusc intrerupt: mishcarĭ sacadate. Fig. Stil sacadat vorba sacadata cu fraze scurte shi oprirĭ prea dese. Curat rom. zmuncit. V. staccato.

*sacadát adj. m. pl. sacadatzi; f. sacadata pl. sacadate

sacadát adj. m. pl. sacadátzi; f. sg. sacadáta pl. sacadáte

SACADÁT adj. adv. 1. adj. v. ritmic. 2. adj. sincopat. (Ritm ~ al versurilor.) 3. adj. v. saltaretz. 4. adv. v. staccato.

SACADAT adj. adv. 1. adj. intermitent ritmic (fig.) rupt. (Batai ~.) 2. adj. sincopat. (Ritm ~ al versurilor.) 3. adj. ritmat saltat saltaretz saltator (prin Mold. shi Bucov.) scuturat. (O muzica ~.) 4. adv. (MUZ.) staccato.