RÍTMIC A ritmici ce adj. s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadentzat regulat. ◊ Gimnastica ritmica = ramura a gimnasticii care cuprinde exercitzii executate cu diferite obiecte (cercuri esharfe etc.) cadentzat shi insotzite de muzica. ♦ Care se refera la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului in poezie shi mai rar in proza; ritm. ♦ (Muz.) SHtiintza care studiaza simetria timpilor accentuatzi shi slabi precum shi a diferitelor valori de note intro compozitzie muzicala. ♦ Intrebuintzarea ritmului; totalitatea ritmurilor. Din fr. rythmique.

ritmic ~a [At: I. GOLESCU C. / Pl: ~ici ~ice / E: fr rythmique] 12 a Care tzine de ritm (12). 34 a Care se refera la ritm (12). 56 a (D. versuri melodii) Ritmat (12). 78 a av (D. mishcari actziuni etc.) Care are ritm (4) Si: cadentzat (1 2) ritmat (34). 9 a (Is) Gimnastica ~ Ramura a gimnasticii in care exercitziile se executa ritmic shi cu acompaniament muzical. 10 sf Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului (1) in poezie shi mai rar in proza. 11 sf Totalitatea ritmurilor (1). 12 sf (Muz) SHtiintza care studiaza simetria timpilor accentuatzi shi slabi precum shi a diferitelor valori de note intro compozitzie muzicala.

RÍTMIC A ritmici ce adj. s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadentzat regulat. ◊ Gimnastica ritmica = ramura a gimnasticii in care exercitziile se executa cadentzat shi cu acompaniament muzical. ♦ Care se refera la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului in poezie shi mai rar in proza; ritm. ♦ (Muz.) SHtiintza care studiaza simetria timpilor accentuatzi shi slabi precum shi a diferitelor valori de note intro compozitzie muzicala. ♦ Intrebuintzarea ritmului; totalitatea ritmurilor. Din fr. rythmique.

RÍTMIC A ritmici e adj. Care are ritm; cadentzat regulat. Poetul creeaza astfel o valoare noua: vorbirea ritmica. VIANU S. 7. Gindurile lui adese se transformau in shiruri ritmice. EMINESCU N. 42. ◊ Gimnastica ritmica = ramura a gimnasticii in care exercitziile se executa ritmic shi cu acompaniament muzical. ◊ (Adverbial) Multzimea adormita in coloane Se mishca totushi ritmic. CAMIL PETRESCU V. 18. Iar fi recunoscut deshi erau tot pashi de femeie: tocuri inalte batind marunt shi ritmic cimentul. C. PETRESCU I. II 75. Ritmic valurile cad Cum se zbaten dulce ropot Apan vad. COSHBUC P. I 48.

RÍTMIC A adj. Care are ritm; cadentzat. ♦ Gimnastica ritmica = gimnastica avand k scop sa imprime mishcarilor armonie shi sigurantza. [Cf. lat. rhytmicus fr. rythmique].

RÍTMIC A I. adj. referitor la ritm care are ritm; ritmat. II. s. f. ansamblu de reguli privind folosirea ritmului (1); totalitatea ritmurilor. ◊ capitol al teoriei muzicii care se ocupa cu studiul ritmului. (< fr. rythmique)

RÍTMIC ~k (~ci ~ce) shi adverbial Care are ritm; care se executa in cadentza; cadentzat. Batai ~ce. ◊ Gimnastica ~k exercitzii de gimnastica care se executa cadentzat shi cu acompaniament muzical. /<fr. rythmique

ritmic a. ce tzine de ritm.

*rítmic a adj. (vgr. rythmikós). De ritm. Cu ritm: accent ritmic.

rítmic adj. m. pl. rítmici; f. rítmica pl. rítmice

rítmic adj. m. pl. rítmici; f. sg. rítmica pl. rítmice

RÍTMIC adj. 1. cadentzat ritmat. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sincopat. (Muzica ~.) 3. intermitent sacadat (fig.) rupt. (Batai ~.) 4. regulat. (Mishcari ~.)

RITMIC adj. 1. cadentzat ritmat. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sincopat. (Muzica ~.) 3. intermitent sacadat (fig.) rupt. (Batai ~.) 4. regulat. (Mishcari ~.)

Ritmic ≠ aritmic neritmic