16 definitzii pentru discontinuu
din care- explicative (7)
- morfologice (5)
- relatzionale (3)
- specializate (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DISCONTÍNUU UA discontinui ue adj. Care este lipsit de continuitate; intermitent. [Pr.: nuu] Din fr. discontinu lat. discontinuus.
DISCONTÍNUU UA discontinui ue adj. Care este lipsit de continuitate; intermitent. [Pr.: nuu] Din fr. discontinu lat. discontinuus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
discontínuu ~ua a [At: HAMANGIU C. C. 468 / Pl: ~ui ~ue / E: fr discontinuu lat discontinuus] 1 Care este lipsit de continuitate Si: intrerupt intermitent (liv) discontinuist. 2 (Fiz) Care este alcatuit din elemente distincte care variaza in salturi Si: discret (13).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISCONTÍNUU A discontinui e adj. Cu intreruperi lipsit de continuitate. V. intermitent.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISCONTÍNUU UA adj. Lipsit de continuitate; necontinuu cu intreruperi. [Pron. nuu. / cf. fr. discontinu lat. sc. discontinuus].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DISCONTÍNUU UA adj. 1. lipsit de continuitate; intermitent. 2. discret[1] (2). (< fr. discontinu lat. discontinuus)
- In original: direct. — cata
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
DISCONTÍNUU ~a(~i ~e) Care nu este continuu; cu intreruperi; lipsit de continuitate; intermitent. [Sil. nuu] /<fr. discontinu lat. discontinuus
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
* discontínuŭ a adj. (fr. discontinu mlat. discontinuus). Intrerupt intermitent.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
!discontinuu [nuu pron. nuŭ] (desp. nuu) / discontinuu [nuu pron. nuu] (desp. nuu) adj. m. pl. discontinui (desp. nui); f. discontinua (desp. nua) pl. discontinue (desp. nue)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adaugata de cata
- actziuni
discontínuu (nuu) adj. m. pl. discontínui (nui); f. discontínua (nua) pl. discontínue (nue)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
discontínuu adj. → continuu
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
discontinuu
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
discontinuu nua.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DISCONTÍNUU adj. 1. v. intermitent. 2. v. cuantificat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DISCONTINUU adj. 1. intermitent. (Proces ~.) 2. (FIZ. FILOZ.) cuantificat discret. (Un ansamblu ~; valoare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Discontinuu ≠ continuu incontinuu
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
DISCONTÍNUU UA adj. (cf. fr. discontinu lat. sc. discontinuus): in sintagma morfem discontinuu (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
- silabatzie: -nu-u
| adjectiv (A106) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
discontinuu, discontinuaadjectiv
- 1. Care este lipsit de continuitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: cuantificat discret intermitent necontinuu antonime: continuu incontinuu
etimologie:
- discontinu DEX '09 DEX '98 DN
- discontinuus DEX '09 DEX '98 DN
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.