TOTDEAÚNA adv. 1. În tot timpul (de până acum); mereu, pururea, necontenit, oricând. ◊ Pentru totdeauna = definitiv; pe vecie. 2. De fiecare dată, în orice ocazie. ♦ De obicei, de regulă. [Var.: (reg.) totdeúna adv.] – Tot + de + a + una.

totdeauna av [At: VARLAAM, C. 253 / V: (înv) ~eun, (reg) tăda~, tădău~, tăd~, tădiu~, toda~, todău~, tod~, todeu~, ~dau-, ~eu~ / E: tot² + de + a + una] 1 În tot timpul (de până acum) Si: mereu, necontenit, oricând, pururea, tot¹ (56). 2 (Îlav) Pentru ~ Definitiv (1). 3 (Îlav) Din (sau de) ~ De la început. 4 (Îal) Mereu. 5 (Îla) De ~ Obișnuit. 6 De fiecare dată. 7 De obicei.

TOTDEAÚNA adv. 1. În tot timpul (de până acuma); mereu, pururea, necontenit, oricând. ◊ Pentru totdeauna = definitiv; pe vecie. 2. De fiecare dată, în orice ocazie. ♦ De obicei, de regulă. [Var.: (reg.) totdeúna adv.] – Tot + de + a + una.

TOTDEAÚNA adv. 1. În tot timpul, în toată vremea; mereu, necontenit, pururea. Te-oi iubi totdeauna. CONACHI, P. 101. Trecutul și viitorul vor avea totdeauna cartea lor deschisă poeziei. BOLLIAC, O. 45. ◊ Loc. adv. Pentru totdeauna = definitiv; pentru vecie. Povestirea copilului îmi adusese aminte de toate cele de demult frumoase și pentru totdeauna pierdute. SADOVEANU, O. VIII 125. Știam că acum totul e sfîrșit pentru totdeauna. CAMIL PETRESCU, U. N. 153. S-a statornicit în satul acela pentru totdeauna. CREANGĂ, P. 139. ♦ În tot timpul de pînă acum. Mie îmi plac și mi-au plăcut totdeauna entuziaștii. CAMIL PETRESCU, U. N. 28. 2. De fiecare dată, în orice ocazie. Veneam totdeauna cu motive bine alese și indiferente. CAMIL PETRESCU, U. N. 182. Îi asculta totdeauna și-i mulțumea măcar cu o vorbă bună. REBREANU, R. I 166. Și din drum, ca să-i ajute, Vin flăcăii totdeauna. COȘBUC, P. I 96. Nu-i totdeauna cum se chitește, ce-i și cum se nemerește. CREANGĂ, P. 8. ♦ De obicei, de regulă. Ca totdeauna, în toate cele bune se amestecă și ceva rău. SADOVEANU, A. L. 24. Dădu mîna cu Avrum cum obișnuia totdeauna. REBREANU, I. 36. Fata mea are să se culce desară unde se culcă totdeauna. CREANGĂ, P. 265. Baba îl întreabă ca totdeauna: Ei, moșnege, ce mai știi de pe la tîrg? id. ib. 77. – Variantă: totdeúna (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 230) adv.

TOTDEAÚNA adv. 1) În orice timp; în tot timpul; în permanență; întotdeauna; mereu; oricând. ◊ Pentru ~ pentru tot timpul; definitiv. 2) Cu orice ocazie; de fiecare dată. /tot + de + a + una

totdeauna adv. fără întrerupere sau sfârșit, în orice timp. [Lit. tot într’una].

totdeuna av vz totdeauna

tot-de-a-úna adv. Mereŭ, veșnic, fără întrerupere, orĭ de cîte orĭ: plînge tot-de-a-una cînd îșĭ aduce aminte. Pe tot-de-a-una, pe vecie. – Ob. scris totdeauna. În Munt. vest totd’auna. În vorbă, se zice numaĭ todeauna, în est todeuna. Carageali scria todeuna (ca’n VR. 1909, 11, 214).

totdeaúna v. întotdeaúna

totdeaúna adv.

totdeauna

totdeauna.

întotdeaúna/totdeaúna adv.

TOTDEAÚNA adv. 1. v. întotdeauna. 2. v. veșnic. 3. v. oricând.

TOTDEAUNA adv. 1. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, veșnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.) 2. etern, pururi, veșnic. (~ va rămîne în inimile noastre.) 3. oricînd, orișicînd, (înv.) fiecînd, fieștecînd, vericînd. (Să vii ~ la mine.)

PRO REGE SAEPE; PRO PATRIA SEMPER (lat.) pentru rege adeseori; pentru patrie totdeauna – Deviza lui Colbert, ministrul regelui Franței, Ludovic XIV.