pururi [At: PSALT. HUR. 43^r/9 / V: ~rea, (înv) porurea, puruire^[1] av, ~re av, sf, ~le, ~lea av / E: ns cf lat purus] 1 av (Îvp) Fără încetare Si: întruna, mereu, necontenit, neîncetat. 2 av (Îvp) Veșnic. 3 av (Îvr; îcn) Niciodată. 4 av (Nob) Din ce în ce mai mult. 5 sf (Îvr; îf purure) Veșnicie. 6-7 av (Îlav) De-a ~ (Pentru) totdeauna.

PÚRURI adv. (Și în forma pururea) Totdeauna, veșnic, neîncetat, mereu. O, vis al vieții mele, ce-o clipă mi-ai zîmbit, Mergi pururi în lumină, etern sărbătorit! CERNA, P. 97. În lume, în agitațiile vieții. omul simte, pururea că are pentru ce trăi. VLAHUȚĂ, O. A. III 75. Tu ai ș-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. EMINESCU, O. I 204. ◊ Loc. adv. De-a (sau, rar, în) pururi = (pentru) totdeauna, în veci. Catargurile negrilor brazi îi vor arăta de-a pururi cerul albastru sub care a trăit. ANGHEL, PR. 59. E mută a ei gură: Nici dragoste nici ură N-arată, ci rămîne De-a pururi în mormînt. COȘBUC, P. I 279. Dac-ar fi pretutindene tot asemene judecători... cei ce n-au dreptate n-ar mai năzui în veci și în pururea la judecată. CREANGĂ, A. 150. De-a pururea aproape vei fi de sînul meu. EMINESCU, O. I 129. Pe de-a pururi = pentru totdeauna. A mea dragoste-ai robit-o Pe de-a pururi numai ție. VLAHUȚĂ, P. 77. – Variante: púrure (BELDICEANU, P. 104, ALECSANDRI, T. I 144), púrurea adv.

PÚRURI adv. În tot timpul; veșnic; mereu; totdeauna. ◊ De-a ~ (pentru) totdeauna. [Var. pururea] /Orig. nec.

porurea av vz pururi

puriure^[1] av vz pururi

purure av, sf vz pururi

pururea av vz pururi

pururile av vz pururi

pururilea av vz pururi

pururea adv. mereu, pe veci. [Cf. lat. PORRO, apoi, în viitor (cu aceeaș particulă intensivă ca în aiurea)].

púrurea, púrurĭ și (Trans.) purúrea adv. (lat. *pororsus orĭ *pororsum, din provorsus, prorsus, de-a dreptu, absolut, ca aĭurea din aliorsum. Cp. cu purced din procedo). Vechĭ. Azĭ solemn. Tot-de-a-una, mereŭ, perpetuŭ: Dunărea curge pururea, acum și pururea și în veciĭ vecilor.

púruri/púrurea adv.

púruri/púrurea adv.

pururi.

de-a púruri/de-a púrurea loc. adv.

de-a púruri/de-a púrurea loc. adv.

PÚRURI adv. 1. v. continuu. 2. v. întotdeauna. 3. v. veșnic.

PURURI adv. 1. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 2. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, totdeauna, veșnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.) 3. etern, totdeauna, veșnic. (~ va rămîne în inimile noastre.)

púruri, adv. – Totdeauna, veșnic. – Var. d(e-a) pure(a). Origine necunoscută. Lat. porro „înainte”, cu elementul -re obscur, care apare și în aiure(a) sau altminteri (Cipariu, Gram., 127; Meyer 346; Tiktin; Candrea), este dificil fonetic. S-a presupus și originea sl. (Cihac, II, 300); și lat. perpĕtuālis (Koerting 7070), care nu este posibil (Densusianu, Rom., XXXIII, 284); și lat. per hora, prin intermediul alb. përherë (Skok, Arch. Rom., VIII, 157; Capidan, RF, II, 282), care pare insuficient; și lat. *pororsus, în loc de prorsūs (Scriban); și lat. pūrus (Pușcariu 1411, REW 6864).

púrurea, adv. – Mereu, fără încetare, veșnic. – Cuvânt autohton (Russu 1981, Brâncuși 1983); Cf. lat. purus (MDA).