mereu ~eie [At: (a. 1617) IORGA D. B. I 33 / V: (inv 15) ~eae (reg 1316) ~riu (612) mireu / Pl: ~ei ~eie / E: ns cf mg merö „rigid fix”] 1 a (Irg; ioc umblator mishcator plutitor; is) Pod ~ Pod fix care se intinde de la un mal la altul al unei ape. 2 a (Irg) Care are o alcatuire sau o structura unitara Si: nediferentziat omogen. 3 a (Irg) Care se intinde unul dupa altul fara intrerupere formand un tot Si: continuu neintrerupt. 4 a (Irg; pex) Care se intinde pana departe Si: intins mare¹ vast. 5 a (Reg; lpl d. fiintze) Care se afla in numar mare Si: multzi numeroshi. 6 av (Temporal) Fara incetare Si: intruna necontenit. 7 av (Temporal) La intervale foarte scurte. 8 av (Reg; modal) Fara graba Si: domol. 9 av (Reg; modal) Linishtit. 10 av (Pop; ie) A sta ~ A sta linishtit. 11 av (Pfm; iae Imt) Astamparate! 12 av (Pfm; iae; Imt) Lasama in pace! 13 a (Mun; d. oameni) Paralizat. 14 a (Mun; d. oameni) TZeapan. 15 a (Mun; d. oameni) Degerat. 1617 smf a (Reg; dep) (Om) lipsit de vigoare de energie de initziativa. 18 sn (Reg) Durere patrunzatoare localizata in mushchi shi care impiedica mishcarile Si: carcel. corectata

MERÉU¹ adv. (Indica continuarea sau repetarea unei actziuni ori durata neintrerupta a unei stari) Neincetat necontenit intruna fara ragaz continuu. Ghervane vechi... Se duc spre muntzi shi curg mereu din zare. IOSIF P. 26. Dinca... mereu ishi scoate ceasornicul mereu priveshte pe fereastra. VLAHUTZA O. A. 208. Deasupra criptei negre a sfintului mormint Se scutura salcimii de toamna shi de vint Se bat incet din ramuri ingina glasul tau... Mereu se vor tot bate tu vei dormi mereu. EMINESCU O. I 129. ◊ (Intarit prin «tot») Dar tot mereu gindesc cum ne iubiram Minune cu ochi mari shi mina rece. EMINESCU O. I 120.

MERÉU¹ adv. 1) Tot timpul; fara ragaz; intruna; incontinuu. 2) Tot mai mult; fara sfarshit. /Orig. nec.

mereu a. continuu: in codrii mereu pustii AL. ║ adv. intr’una fara incetare: ploua mereu. ║ n. Mold. lemn fara noduri. [Origina necunoscuta].

meréŭ éĭe adj. pl. f. tot asha (cp. cu ung. merö curat absolut). Vechĭ. Continuŭ intins imens: codri mereĭ padurĭ mereĭe (shi azĭ in Trans.: cit e dealu de mereŭ). Pod mereŭ (shi azĭ in Serbia) pod permanent stabil fix (nu umblator). Est. Lemn mereŭ lemn ratund obletz nedespicat (V. drughinar). Adv. Continuŭ neincetat intr’una: ploŭa mereŭ. Trans. Ban. Olt. Incet domol: staĭ mereŭ!

meréu² adv.

meréu adv.

MERÉU adv. 1. v. continuu. 2. v. intotdeauna. 3. v. intruna.

MERÉU adv. v. agale alene binishor domol incet incetinel incetishor lin linishtit ushurel.

MEREU adv. 1. continuu incontinuu intruna necontenit necurmat neincetat neintrerupt neobosit neostenit permanent pururi veshnic (inv. shi reg.) nepristan (reg.) hojma necunten (inv.) neaparat nelipsit. (Se mishca ~.) 2. continuu incontinuu intotdeauna intruna necontenit neincetat permanent pururi totdeauna veshnic (pop.) necurmat. (Eram ~ impreuna.) 3. intruna totuna. (O tzinea ~ k...)

mereu adv. v. AGALE. ALENE. BINISHOR. DOMOL. INCET. INCETINEL. INCETISHOR. LIN. LINISHTIT. USHUREL.

Mereu ≠ incontinuu nicicand niciodata

meréu adv. 1. (Trans. adj.) Continuu fara intrerupere. 2. Incontinuu neintrerupt. 3. Totdeauna fara incetare. 4. (Banat Olt.) Calm linishtit. Origine necunoscuta. Cuvint putzin studiat. Unica ipoteza cunoscuta carel pune in legatura cu mag. mero „curat” (Bogrea Dacor. I 270; Scriban) nu pare potrivita. Se foloseshte in toate provinciile rom. dar nu se afla in dialecte. Ar putea fi un der. de la mere forma dialectala a lui merge „a pashi; a continua”; dar der. cu suf. eu nu este curenta. Pentru sensul adj. cf. Pashca Dacor. X 315.

IL FAUT DE L’AUDACE ENCORE DE L’AUDACE TOUJOURS DE L’AUDACE (fr.) trebuie indrazneala iarashi indrazneala mereu indrazneala Cuvinte rostite de Danton in Conventzie la 18 nov. 1793. Devenite memorabile caracterizeaza consecventza in atitudine.

NATURAM EXPELLES FURCA TAMEN USQUE RECURRET (lat.) alungi natura cu furca dar ea se va intoarce in goana mereu Horatziu „Epistulae” I 10 24. Zadarnic incerci sa ingradeshti firea ea ishi impune legile.