mereu, ~eie [At: (a. 1617) IORGA, D. B. I, 33 / V: (înv, 1-5) ~eae, (reg, 13-16) ~riu, (6-12) mireu / Pl: ~ei, ~eie / E: ns cf mg merö „rigid, fix”] 1 a (Îrg; îoc umblător, mișcător, plutitor; îs) Pod ~ Pod fix care se întinde de la un mal la altul al unei ape. 2 a (Îrg) Care are o alcătuire sau o structură unitară Si: nediferențiat, omogen. 3 a (Îrg) Care se întinde unul după altul, fără întrerupere, formând un tot Si: continuu, neîntrerupt. 4 a (Îrg; pex) Care se întinde până departe Si: întins, mare¹, vast. 5 a (Reg; lpl, d. ființe) Care se află în număr mare Si: mulți, numeroși. 6 av (Temporal) Fără încetare Si: întruna, necontenit. 7 av (Temporal) La intervale foarte scurte. 8 av (Reg; modal) Fără grabă Si: domol. 9 av (Reg; modal) Liniștit. 10 av (Pop; îe) A sta ~ A sta liniștit. 11 av (Pfm; îae, Imt) Astâmpără-te! 12 av (Pfm; îae; Imt) Lasă-mă în pace! 13 a (Mun; d. oameni) Paralizat. 14 a (Mun; d. oameni) Țeapăn. 15 a (Mun; d. oameni) Degerat. 16-17 smf, a (Reg; dep) (Om) lipsit de vigoare, de energie, de inițiativă. 18 sn (Reg) Durere pătrunzătoare localizată în mușchi și care împiedică mișcările Si: cârcel. corectată

MERÉU¹ adv. (Indică continuarea sau repetarea unei acțiuni ori durata neîntreruptă a unei stări) Neîncetat, necontenit, într-una, fără răgaz, continuu. Ghervane vechi... Se duc spre munți și curg mereu din zare. IOSIF, P. 26. Dincă... mereu își scoate ceasornicul, mereu privește pe fereastră. VLAHUȚĂ, O. A. 208. Deasupra criptei negre a sfîntului mormînt Se scutură salcîmii de toamnă și de vînt, Se bat încet din ramuri, îngînă glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. EMINESCU, O. I 129. ◊ (Întărit prin «tot») Dar tot mereu gîndesc cum ne iubirăm, Minune cu ochi mari și mînă rece. EMINESCU, O. I 120.

MERÉU¹ adv. 1) Tot timpul; fără răgaz; întruna; încontinuu. 2) Tot mai mult; fără sfârșit. /Orig. nec.

mereu a. continuu: în codrii mereu pustii AL. ║ adv. într’una, fără încetare: plouă mereu. ║ n. Mold. lemn fără noduri. [Origină necunoscută].

meréŭ, -éĭe adj., pl. f. tot așa (cp. cu ung. merö, curat, absolut). Vechĭ. Continuŭ, întins, imens: codri mereĭ, pădurĭ mereĭe (și azĭ în Trans.: cît e dealu de mereŭ). Pod mereŭ (și azĭ în Serbia), pod permanent, stabil, fix (nu umblător). Est. Lemn mereŭ, lemn rătund, obleț, nedespicat (V. drughinar). Adv. Continuŭ, neîncetat, într’una: ploŭa mereŭ. Trans. Ban. Olt. Încet, domol: stăĭ mereŭ!

meréu² adv.

meréu adv.

MERÉU adv. 1. v. continuu. 2. v. întotdeauna. 3. v. întruna.

MERÉU adv. v. agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, ușurel.

MEREU adv. 1. continuu, încontinuu, întruna, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 2. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veșnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.) 3. întruna, totuna. (O ținea ~ că...)

mereu adv. v. AGALE. ALENE. BINIȘOR. DOMOL. ÎNCET. ÎNCETINEL. ÎNCETIȘOR. LIN. LINIȘTIT. UȘUREL.

Mereu ≠ încontinuu, nicicând, niciodată

meréu adv. – 1. (Trans., adj.) Continuu, fără întrerupere. – 2. Încontinuu, neîntrerupt. – 3. Totdeauna, fără încetare. – 4. (Banat, Olt.) Calm, liniștit. Origine necunoscută. Cuvînt puțin studiat. Unica ipoteză cunoscută, care-l pune în legătură cu mag. mero „curat” (Bogrea, Dacor., I, 270; Scriban), nu pare potrivită. Se folosește în toate provinciile rom., dar nu se află în dialecte. Ar putea fi un der. de la mere, forma dialectală a lui merge „a păși; a continua”; dar der. cu suf. -eu, nu este curentă. Pentru sensul adj., cf. Pașca, Dacor., X, 315.

IL FAUT DE L’AUDACE, ENCORE DE L’AUDACE TOUJOURS DE L’AUDACE (fr.) trebuie îndrăzneală, iarăși îndrăzneală, mereu îndrăzneală – Cuvinte rostite de Danton în Convenție, la 18 nov. 1793. Devenite memorabile, caracterizează consecvența în atitudine.

NATURAM EXPELLES FURCA, TAMEN USQUE RECURRET (lat.) alungi natura cu furca, dar ea se va întoarce în goană mereu – Horațiu, „Epistulae”, I, 10, 24. Zadarnic încerci să îngrădești firea, ea își impune legile.