MERÉU¹ adv. (Indica continuarea sau repetarea unei actziuni ori durata neintrerupta a unei stari) Neincetat necontenit intruna fara ragaz continuu. Ghervane vechi... Se duc spre muntzi shi curg mereu din zare. IOSIF P. 26. Dinca... mereu ishi scoate ceasornicul mereu priveshte pe fereastra. VLAHUTZA O. A. 208. Deasupra criptei negre a sfintului mormint Se scutura salcimii de toamna shi de vint Se bat incet din ramuri ingina glasul tau... Mereu se vor tot bate tu vei dormi mereu. EMINESCU O. I 129. ◊ (Intarit prin «tot») Dar tot mereu gindesc cum ne iubiram Minune cu ochi mari shi mina rece. EMINESCU O. I 120.