meréu adv. 1. (Trans. adj.) Continuu fara intrerupere. 2. Incontinuu neintrerupt. 3. Totdeauna fara incetare. 4. (Banat Olt.) Calm linishtit. Origine necunoscuta. Cuvint putzin studiat. Unica ipoteza cunoscuta carel pune in legatura cu mag. mero „curat” (Bogrea Dacor. I 270; Scriban) nu pare potrivita. Se foloseshte in toate provinciile rom. dar nu se afla in dialecte. Ar putea fi un der. de la mere forma dialectala a lui merge „a pashi; a continua”; dar der. cu suf. eu nu este curenta. Pentru sensul adj. cf. Pashca Dacor. X 315.