15 definitzii pentru definitiv

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEFINITÍV A definitivi e adj. (Adesea adverbial) Care nu mai e supus modificarilor stabilit pentru totdeauna; irevocabil absolut categoric. ◊ Hotarare definitiva = hotarare a unui organ de jurisdictzie impotriva careia nu mai exista nici o cale ordinara de atac (apel recurs). Profesor (sau invatzator) definitiv = profesor (sau invatzator) care a obtzinut definitivatul. ◊ Loc. adv. In definitiv = in cele din urma la urma urmelor. Din fr. définitif lat. definitivus.

DEFINITÍV A definitivi e adj. (Adesea adverbial) Care nu mai e supus modificarilor stabilit pentru totdeauna; irevocabil absolut categoric. ◊ Hotarare definitiva = hotarare a unui organ de jurisdictzie impotriva careia nu mai exista nici o cale ordinara de atac (apel recurs). Profesor (sau invatzator) definitiv = profesor (sau invatzator) care a obtzinut definitivatul. ◊ Loc. adv. In definitiv = in cele din urma la urma urmelor. Din fr. définitif lat. definitivus.

definitiv ~a a [At: AR (1829) 151 1/9 / Pl: ~i ~e / E: fr définitif ~ive lat definitivus] 12 a Care este fixat pentru totdeauna (sau pentru multa vreme) Si: (inv) definitziu (12). 3 a Asupra caruia nu se va mai reveni. 4 a (Ie) Profesor (sau invatzator) ~ Cadru didactic devenit in urma unui concurs titularul unui post angajat permanent. 5 av (Ilav) In ~ Pentru a trage concluziile. 6 av (Ial) Pentru a spune ceea ce este esentzial spre a nu lungi discutzia sau expunerea. 7 av (Ial) In cele din urma. 8 av (Ial) In sfarshit. 910 av (Pentru totdeauna sau) pentru multa vreme. 1112 av a (In mod) irevocabil. 13 a (Rar; d. oameni) Neinduplecat. 14 a (Rar; d. oameni) Inflexibil in hotararile sale. 15 a (Rar; d. oameni) Care nu admite replica. 16 a (Jur; d. sentintze judecatzi) Care nu mai admite nici o cale ordinara de atac (apel recurs etc.). 17 a (Spc; d. moarte ioc aparent clinic) Confirmat din punct de vedere medical. 18 a (Grm; inv; d. adjective shi articole) Hotarat.

DEFINITÍV A definitivi e adj. (Adesea in opozitzie cu provizoriu) Care nu mai e supus modificarilor asupra caruia nu se mai revine; hotarit pentru totdeauna; irevocabil. Partidul a condus cu succes masele la infaptuirea unei reforme agrare democratice la lichidarea definitiva a asupririi moshiereshti. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 368 2/2. Nimeni nu mai putea sai infrineze hotarirea definitiva de a ajunge la Galatzi. SADOVEANU P. M. 154. O confirmare a unui astfel de specialist mi se parea definitiva. CAMIL PETRESCU U. N. 58. ◊ (In vechea organizare a invatzamintului) Profesor sau invatzator definitiv = profesor sau invatzator care dupa indeplinirea unor conditzii obtzinea anumite drepturi (stabilitate in post marirea salariului etc.). Sfirshise medicina cind unii din colegii sai erau ajunshi profesori definitivi. BART E. 120. ◊ Loc. adv. In definitiv = in sfirshit in cele din urma la urma urmelor. Dar in definitiv este atit de interesanta problema asta? CAMIL PETRESCU T. III 62. Nu cami pare rau de piatra pentru can definitiv nui vreo valoare grozava. CARAGIALE O. II 249. ◊ (Adverbial) Prietinia mea itzi este definitiv asigurata. SADOVEANU Z. C. 73. Considera prietenia rupta definitiv. SAHIA N. 97. Limba inovata de Heliade nu fusese atit de definitiv fixata incit sa inchida portzile pentru mult timp unei actziuni diferite. MACEDONSKI O. IV 121.

DEFINITÍV A adj. Care nu se mai poate modifica; absolut categoric irevocabil. ◊ Profesor (sau invatzator) definitiv = Profesor sau invatzator care dupa indeplinirea unor anumite conditzii obtzine unele drepturi asupra catedrei care o ocupa; in definitiv = in sfarshit la urma urmelor. [Cf. fr. définitif it. definitivo lat. definitivus].

DEFINITÍV A adj. care nu se mai poate modifica; absolut categoric irevocabil. ♦ profesor (sau invatzator) ~ = profesor (sau invatzator) care a primit definitivatul; in ~ = in sfarshit la urma urmelor. (< fr. définitif lat. definitivus)

DEFINITÍV ~a (~i ~e) shi adverbial Care exclude posibilitatea de a fi revazut; fara posibilitatea de revenire; decisiv; hotarat; irevocabil. ◊ In ~ in cele din urma; la urma urmelor. /<fr. définitif lat. definitivus

definitiv a. care termina un lucru o afacere: raspuns definitiv; in definitiv dupa ultima deciziune in cele din urma.

*definitív a adj. (lat. definitivus). Care termina o afacere care e pe totdeauna: sententza definitiva. Pe vĭatza pe totdeauna: profesor definitiv. In definitiv dupa ultima deciziune la urma urmeĭ. Adv. Pe totdeauna: a pleca de undeva definitiv.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

definitív adj. m. pl. definitívi; f. definitíva pl. definitíve

definitív adj. m. pl. definitívi; f. sg. definitíva pl. definitíve

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEFINITÍV adj. adv. 1. adj. definitivat finisat. (Forma ~ a unei lucrari.) 2. adj. irevocabil nestramutat. (O hotarare ~.) 3. adv. iremediabil irevocabil. (Un lucru ~ pierdut.)

DEFINITIV adj. adv. 1. adj. definitivat finisat. (Forma ~ a unei lucrari.) 2. adj. irevocabil nestramutat. (O hotarire ~.) 3. adv. iremediabil irevocabil. (Un lucru ~ pierdut.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

RECORD MONDIAL ABSOLUT SHI DEFINITIV performantza sportiva care nu mai poate fi depashita o data atinsa ci doar egalata. In parashutism proba de precizia aterizarii valoarea sa este de 000 m.

Intrare: definitiv
definitiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • definitiv
  • definitivul
  • definitivu‑
  • definitiva
  • definitiva
plural
  • definitivi
  • definitivii
  • definitive
  • definitivele
genitiv-dativ singular
  • definitiv
  • definitivului
  • definitive
  • definitivei
plural
  • definitivi
  • definitivilor
  • definitive
  • definitivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

definitiv, definitivaadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care nu mai e supus modificarilor stabilit pentru totdeauna. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Partidul a condus cu succes masele la infaptuirea unei reforme agrare democratice la lichidarea definitiva a asupririi moshiereshti. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 368 2/2. DLRLC
    • format_quote Nimeni nu mai putea sai infrineze hotarirea definitiva de a ajunge la Galatzi. SADOVEANU P. M. 154. DLRLC
    • format_quote O confirmare a unui astfel de specialist mi se parea definitiva. CAMIL PETRESCU U. N. 58. DLRLC
    • format_quote Prietinia mea itzi este definitiv asigurata. SADOVEANU Z. C. 73. DLRLC
    • format_quote Considera prietenia rupta definitiv. SAHIA N. 97. DLRLC
    • format_quote Limba inovata de Heliade nu fusese atit de definitiv fixata incit sa inchida portzile pentru mult timp unei actziuni diferite. MACEDONSKI O. IV 121. DLRLC
    • 1.1. Hotarare definitiva = hotarare a unui organ de jurisdictzie impotriva careia nu mai exista nicio cale ordinara de atac (apel recurs). DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Profesor (sau invatzator) definitiv = profesor (sau invatzator) care a obtzinut definitivatul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Sfirshise medicina cind unii din colegii sai erau ajunshi profesori definitivi. BART E. 120. DLRLC
    • chat_bubble locutziune adverbiala In definitiv = in cele din urma la urma urmelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Dar in definitiv este atit de interesanta problema asta? CAMIL PETRESCU T. III 62. DLRLC
      • format_quote Nu cami pare rau de piatra pentru can definitiv nui vreo valoare grozava. CARAGIALE O. II 249. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.