16 definitzii pentru perpetuu
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
- relatzionale (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
PERPÉTUU UA perpetui ue adj. Care dureaza veshnic sau vreme indelungata care nu inceteaza nu se sfarsheshte niciodata; etern veshnic; permanent continuu. [Pr.: tuu] Din lat. perpetuus.
PERPÉTUU UA perpetui ue adj. Care dureaza veshnic sau vreme indelungata care nu inceteaza nu se sfarsheshte niciodata; etern veshnic; permanent continuu. [Pr.: tuu] Din lat. perpetuus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de cornel
- actziuni
perpetuu ~ua a [At: MAG. IST. I 70/12 / P: ~tuu / Pl: ~tui ~tue / E: lat perpetuus] 12 Care dureaza (veshnic sau) vreme indelungata Si: continuu etern permanent veshnic (inv) perpetuai (12). 3 Care nu inceteaza Si: continuu etern permanent veshnic (inv) perpetuai (3). 4 (Spc) Care are loc pe tot restul vietzii cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
PERPÉTUU A perpetui e adj. Care nu inceteaza care nu se sfirsheshte niciodata; necurmat neintrerupt necontenit etern. Aceasta perpetua shovaire a Chiliei. HASDEU I. V. 9. Pronuntzat: tuu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
PERPÉTUU UA adj. Neincetat nesfarshit; veshnic etern. ◊ (Ant.) Dictator perpetuu = dictator pe viatza in vechea Roma. [Pron. tuu. / < lat. perpetuus].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
PERPÉTUU UA adj. care dureaza veshnic sau vreme indelungata; etern. (< lat. perpetuus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
PERPÉTUU ~a (~i ~e) Care dureaza la nesfarshit; cu existentza nesfarshita; veshnic; etern. [Sil. tuu] /<lat. perpetuus
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
perpetuu a. 1. care nu inceteaza niciodata care dureaza totdeauna; 2. care se reinoieshte mereu: plangeri perpetue.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
*perpétuŭ a adj. (lat. perpétuus). Continuŭ fara intrerupere: un foc perpetuŭ ardea pe altaru Vesteĭ. Pe vĭatza: exil perpetuŭ. Mishcarea perpetua a uneĭ mashinĭ mishcare care odata inceputa s’ar perpetua fara ajutoru aburuluĭ electricitatziĭ apeĭ saŭ alteĭ fortze ceĭa ce pina acuma nu s’a aflat. Adv. In mod perpetuŭ: focu Vesteĭ ardea perpetuŭ. V. etern.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
!perpetuu [tuu pron. tuŭ] (desp. tuu) / perpetuu [tuu pron. tuu] (desp. tuu) adj. m. pl. perpetui (desp. tui); f. perpetua (desp. tua) pl. perpetue (desp. tue)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adaugata de gall
- actziuni
perpétuu (tuu) adj. m. pl. perpétui (tui); f. perpétua (tua) pl. perpétue (tue)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
perpétuu adj. m. (sil. tuu) pl. perpétui; f. sg. perpétua (sil. tua) pl. perpétue (sil. tue)
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
perpetuu
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
perpetuu ua; ui ue.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
PERPÉTUU adj. 1. v. continuu. 2. v. veshnic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
PERPETUU adj. 1. continuu etern necontenit necurmat neincetat neintrerupt nesfirshit permanent veshnic (inv. shi reg.) mereu (reg.) necunten (inv.) neincontenit neprecurmat nesavirshit pururelnic. (O lupta ~ intre contrarii.) 2. etern nemuritor nepieritor nesfirshit neuitat veshnic viu (livr.) sempitern (inv.) neapus pururelnic nesavirshit (fig.) nestins. (O amintire ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Perpetuu ≠ incontinuu necontinuu temporar
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
- silabatzie: -tu-u
adjectiv (A106) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
perpetuu, perpetuaadjectiv
- 1. Care dureaza veshnic sau vreme indelungata care nu inceteaza nu se sfarsheshte niciodata. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: continuu etern necontenit necurmat nesfarshit neincetat neintrerupt permanent veshnic antonime: necontinuu temporar incontinuu
- Aceasta perpetua shovaire a Chiliei. HASDEU I. V. 9. DLRLC
- 1.1. Dictator perpetuu = dictator pe viatza in vechea Roma. DN
-
etimologie:
- perpetuus DEX '09 DEX '98 DN