ETÉRN A eterni e adj. (Adesea adverbial) Care exista dintotdeauna care nu va inceta niciodata sa existe; nepieritor veshnic. Din lat. aeternus.

etern ~a [At: BALCESCU M. V. 4 / Pl: ~i ~e / E: lat aeternus] 1 a (In conceptziile religioase shi in unele conceptzii filozofice) Care nu are inceput shi sfarshit Si: atemporal. 2 a Care apartzine divinitatzii. 3 a Care vine de la Dumnezeu. 4 a (In filozofia idealista despre lumea ideilor) Imuabil. 5 sm (La sg uneori articulat sau precedat de cel) Dumnezeu. 6 sm (La vocativ) Formula de adresare catre Dumnezeu. 7 sn Eternitate. 8 a Care exista dintotdeauna. 9 a Veshnic. 10 a Nemuritor. 11 a Neschimbat. 12 a Continuu. 13 sn (Is) ~ul feminin Totalitatea caracteristicilor presupuse imuabile care apartzin psihologiei feminine. 14 a (Is) Prezentul ~ Modalitate stilistica prin care se realizeaza trecerea de la o serie de fapte particulare la o concluzie ce exprima un adevar valabil oricand. 15 a Infinit. 16 a (In conceptziile religioase; is) Viatza (sau fericirea) ~a Viatza (sau fericirea) spirituala de dupa moarte. 17 a (Ias) Viatza (sau fericirea) veshnica. 18 a (Is) Repaus (sau inv somn) ~ sau linishte (ori rar stingere trecere) ~a Moartea. 19 s (Ie) A trece la cele ~e A muri. 20 a Care dureaza foarte mult. 21 a Caruia nu i se poate prevedea sfarshitul. 22 a Constant. 23 a (Prin exagerare) Care nu pare sa se sfarsheasca. 24 a Care plictiseshte prin repetare.

ETÉRN A eterni e adj. (Adesea adverbial) Care exista de totdeauna care nu va inceta niciodata sa existe; nepieritor veshnic. Din lat. aeternus.

ETÉRN A eterni e adj. Care este nesfirshit in timp care exista de totdeauna shi nu va inceta niciodata sa existe; nepieritor veshnic. Asupra padurii vegheaza de sus Cetatea eternelor stele. GOGA P. 52. Din ce in ce mai singur mantunec shi inghetz Cind tu te pierzi in zarea eternei diminetzi. EMINESCU O. I 114. Muntele Olimpului cu a lui cununa De ninsori eterne se zareshten fund. BOLINTINEANU O. 106. ◊ (Adverbial) Pe frunzele de iederi etern va cadea roua SHi vint in zorii zilei cu drag va scutura Etern picurii limpezi din frunzele cei ploua. COSHBUC P. II 193. Inecat de iubire pentru o fiintza ce nu mai exista ar fi dorit k etern sa tzie astanoapte. EMINESCU N. 39. ♦ Care se repeta necontenit cu perfecta regularitate. Acest etern rasarit de soare... este amintirea vremilor copilariei. GALACTION O. I 329.

ETÉRN A adj. Care nu are limite in timp; veshnic nesfarshit nepieritor. [< lat. aeternus cf. it. eterno].

ETÉRN A adj. (shi adv.) care nu are limite in timp; veshnic nepieritor. (< lat. aeternus)

ETÉRN ~a (~i ~e) shi adverial Care dureaza la infinit; fara sfarshit; in afara timpului; veshnic. /<lat. aeternus

etern a.¹ veshnic: 1. fara inceput shi fara sfarshit: Dzeu e etern; 2. care va dura totdeuna: osanda eterna; Cetatea eterna Roma.^[1]

*etérn a adj. (lat. aeternus [din aeviternus] d. aevum ev. V. etate). Fara inceput shi sfirshit veshnic: Dumnezeŭ e etern. Perpetuŭ: recunoshtintza eterna. Orashu etern Roma. Adv. In mod etern totdeauna: a exista etern.

etérn adj. m. pl. etérni; f. etérna pl. etérne

etérn adj. m. pl. etérni; f. sg. etérna pl. etérne

ETÉRN adj. adv. 1. adj. v. continuu. 2. adj. v. veshnic. 3. adv. v. veshnic.

ETERN adj. adv. 1. adj. continuu necontenit necurmat neincetat neintrerupt nesfirshit permanent perpetuu veshnic (inv. shi reg.) mereu (reg.) necunten (inv.) neincontenit neprecurmat nesavirshit pururelnic. (O lupta ~ intre contrarii.) 2. adj. nemuritor nepieritor nesfirshit neuitat perpetuu veshnic viu (livr.) sempitern (inv.) neapus pururelnic nesavirshit (fig.) nestins. (O amintire ~.) 3. adv. pururi totdeauna veshnic. (~ va ramine in inimile noastre.)

Etern ≠ efemer pieritor temporar trecator vremelnic

etern (etérna) adj. Veshnic nepieritor. Lat. aeternus (sec. XIX). Der. eternitate s. f. din fr. éternité; eterniza vb. din fr. éterniser.

DAS EWIGWEIBLICHE (germ.) eternul feminin Goethe „Faust” II act. 5: „Das EwigWeibliche zieht uns hinan” („Eternfeminin nenaltzan tarii”). Feminitatea vazuta in esentza ei tulburatoare shi in veshnicia ei.