opțiuni
  • info

10 definiții pentru nepieritor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Pref. ne- + pieritor.

nepieritor, ~oare a [At: (a. 1774) URICARIUL, I, 178 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + pieritor] 1 Care este menit să reziste timpului Si: nemuritor (5). 2 Care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor Si: nemuritor (6). 3 Care este destinat gloriei eterne Si: nemuritor (7).

NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nemuritor. – Ne- + pieritor.

NEPIERITÓR, -OÁRE, nepieritori, -oare, adj. Care nu piere; care durează multă vreme. V. nemuritor. Coroane-n veci nepieritoare Dintre frunzișurile mari Ale bătrînilor stejari: Mi-așterne umbra sub picioare. MACEDONSKI, O. I 190. Din lucruri mici, din întîmplări de toate zilele se pot face opere nepieritoare. VLAHUȚĂ, O. A. II 224. De flori nepieritoare ghirlandă fericită Sînt scumpele podoabe ce nu te părăsesc. ALEXANDRESCU, M. 191.

NEPIERITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (negativ de la pieritor) Care dăinuiește veșnic (în amintirea oamenilor); nemuritor. /ne- + pieritor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre

nepieritór adj. m., pl. nepieritóri; f. sg. și pl. nepieritoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEPIERITÓR adj. v. veșnic.

NEPIERITOR adj. etern, nemuritor, nesfîrșit, neuitat, perpetuu, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.)

Nepieritor ≠ muritor

Intrare: nepieritor
nepieritor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nepieritor
  • nepieritorul
  • nepieritoru‑
  • nepieritoare
  • nepieritoarea
plural
  • nepieritori
  • nepieritorii
  • nepieritoare
  • nepieritoarele
genitiv-dativ singular
  • nepieritor
  • nepieritorului
  • nepieritoare
  • nepieritoarei
plural
  • nepieritori
  • nepieritorilor
  • nepieritoare
  • nepieritoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nepieritor, nepieritoareadjectiv

  • 1. Care este menit să reziste timpului; care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nemuritor veșnic antonime: muritor
    • format_quote Coroane-n veci nepieritoare Dintre frunzișurile mari Ale bătrînilor stejari: Mi-așterne umbra sub picioare. MACEDONSKI, O. I 190. DLRLC
    • format_quote Din lucruri mici, din întîmplări de toate zilele se pot face opere nepieritoare. VLAHUȚĂ, O. A. II 224. DLRLC
    • format_quote De flori nepieritoare ghirlandă fericită Sînt scumpele podoabe ce nu te părăsesc. ALEXANDRESCU, M. 191. DLRLC
etimologie:
  • Prefix ne- + pieritor. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.