pieritor ~oare [At: CORESI EV. 217 / V: (irg) ~eit~ ~et~ piit~ (reg) pir~ / Pl: ~i ~oare / E: pieri + tor] 12 smf a (Fiintza colectivitate umana) care este supus(a) mortzii Si: muritor. 34 smf a (Ils; ila) ~ de foame (Om) foarte sarac. 56 smf a (Ial) (Om) care nu are ce manca. 78 smf a (Ivr) (Persoana) care este in primejdie de moarte. 9 a Gata de a pieri. 10 a (Reg; d. plante) Care nu sa dezvoltat suficient Si: pipernicit. 11 a (Bis; inv) Care shia atras osanda veshnica pedeapsa divina pentru pacatele savarshite Si: (inv) pierit (6). 12 a Care este supus stricaciunii distrugerii nimicirii. 13 a Care dispare. 14 a Care se risipeshte. 15 a Care nu dureaza Si: trecator efemer (inv) piericios (3). 16 a (Inv; d. bunuri materiale) Care poate fi instrainat confiscat luat din proprietatea cuiva scos la vanzare. 1718 a av (Irg; d. bunuri materiale) (Care este) dat luat moshtenit vandut etc. pentru totdeauna Si: veshnic definitiv.

PIERITÓR OÁRE pieritori oare adj. 1. Supus pieirii muritor. Nu shtiu pentru ce ma bucur k shi eu sint pieritor. LESNEA A. 74. ◊ Expr. (Despre oameni) Pieritor de foame = muritor de foame v. muritor. De jaful nemilosului am ramas pieritori de foame. MIRONESCU S. A. 27. A lasat pe biata femeie nevinovata pieritoare de foame. CARAGIALE O. III 47. Omul are o casa de copii shi ramine pieritor de foame daca nu ploua. SHEZ. VII 139. 2. Care dispare sau se risipeshte care nu dureaza; trecator efemer. In trecerea atit de scurta fiintza noastra pieritoare a fost in serviciul unor idealuri generoase. SADOVEANU E. 24. Pentru ce miash teme Pieritoarea vreme? LESNEA I. 44. O tu umbra pieritoare cu adincii trishtii ochi Dulcis ochii umbrei tale. EMINESCU O. I 80. Varianta: pieitór oáre adj.

PIERITÓR ~oáre (~óri ~oáre) 1) Care piere; care este supus pieirii; muritor. Civilizatzie ~oare. 2) fig. Care trece repede; care dureaza putzin timp; muritor; trecator. Slava ~oare. /a pieri + suf. ~tor

pieitor ~oare a vz pieritor

pietor ~oare a vz pieritor

piitor ~oare a vz pieritor

piritor ~oare a vz pieritor

PIEITOR OARE adj. v. pieritor.

peritor a. care piere: peritor de foame.

peritór oáre adj. Care pere: peritor de foame. Fig. Caduc trecator supus peiriĭ: cele omeneshtĭ is peritoare.

pieritór adj. m. pl. pieritóri; f. sg. shi pl. pieritoáre

pieritór adj. m. pl. pieritóri; f. sg. shi pl. pieritoáre

pier pieri 2 piara 3 conj. piei impr. pierind ger. pieritor adj. v.

PIERITÓR adj. 1. v. muritor. 2. v. trecator.

PIERITOR adj. 1. muritor. (inv.) mortac mortal. (Fiintzele sint ~.) 2. efemer schimbator temporar trecator vremelnic (livr.) pasager (inv.) petrecator. piericios pierit stricacios temporal vremelnicesc (fig.) calator (inv. fig.) deshert. (Intimplari ~.)

Pieritor ≠ etern