PIERITÓR OÁRE pieritori oare adj. 1. Supus pieirii muritor. Nu shtiu pentru ce ma bucur k shi eu sint pieritor. LESNEA A. 74. ◊ Expr. (Despre oameni) Pieritor de foame = muritor de foame v. muritor. De jaful nemilosului am ramas pieritori de foame. MIRONESCU S. A. 27. A lasat pe biata femeie nevinovata pieritoare de foame. CARAGIALE O. III 47. Omul are o casa de copii shi ramine pieritor de foame daca nu ploua. SHEZ. VII 139. 2. Care dispare sau se risipeshte care nu dureaza; trecator efemer. In trecerea atit de scurta fiintza noastra pieritoare a fost in serviciul unor idealuri generoase. SADOVEANU E. 24. Pentru ce miash teme Pieritoarea vreme? LESNEA I. 44. O tu umbra pieritoare cu adincii trishtii ochi Dulcis ochii umbrei tale. EMINESCU O. I 80. Varianta: pieitór oáre adj.