mereu, ~eie [At: (a. 1617) IORGA, D. B. I, 33 / V: (înv, 1-5) ~eae, (reg, 13-16) ~riu, (6-12) mireu / Pl: ~ei, ~eie / E: ns cf mg merö „rigid, fix”] 1 a (Îrg; îoc umblător, mișcător, plutitor; îs) Pod ~ Pod fix care se întinde de la un mal la altul al unei ape. 2 a (Îrg) Care are o alcătuire sau o structură unitară Si: nediferențiat, omogen. 3 a (Îrg) Care se întinde unul după altul, fără întrerupere, formând un tot Si: continuu, neîntrerupt. 4 a (Îrg; pex) Care se întinde până departe Si: întins, mare¹, vast. 5 a (Reg; lpl, d. ființe) Care se află în număr mare Si: mulți, numeroși. 6 av (Temporal) Fără încetare Si: întruna, necontenit. 7 av (Temporal) La intervale foarte scurte. 8 av (Reg; modal) Fără grabă Si: domol. 9 av (Reg; modal) Liniștit. 10 av (Pop; îe) A sta ~ A sta liniștit. 11 av (Pfm; îae, Imt) Astâmpără-te! 12 av (Pfm; îae; Imt) Lasă-mă în pace! 13 a (Mun; d. oameni) Paralizat. 14 a (Mun; d. oameni) Țeapăn. 15 a (Mun; d. oameni) Degerat. 16-17 smf, a (Reg; dep) (Om) lipsit de vigoare, de energie, de inițiativă. 18 sn (Reg) Durere pătrunzătoare localizată în mușchi și care împiedică mișcările Si: cârcel. corectată

MERÉU², -ÉIE, merei, adj. (Regional) Care se întinde pînă departe; vast, întins, nesfîrșit. Codrii merei... se văd spre dreapta. SADOVEANU, N. P. 19. Dorul tău, bade, ș-al meu De și-ar face-un pod mereu. Pod mereu pîn’ la Brașeu Să treci, bade, tu și eu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 140. Ca vulturul se uita... Peste cîmpi merei pustii. ALECSANDRI, P. P. 198. ◊ Fig. (Rar) încordat, întins. Trei cai aleargă-n urmă-i selbatici de merei. COȘBUC, P. II 196.

MERÉU², -ÉIE, merei, adj. (Reg.) Care se întinde până departe; întins, vast. – Comp. magh. merö „absolut”.

MERÉU² ~ie (~i, ~ie) Care se întinde fără întrerupere; neîntrerupt. /Orig. nec.

MEREU adj. (Mold.) 1. Fix (despre poduri, în opoziție cu umblător mișcător). Dumitrașco-Vodă . . . au făcut pod mereu peste Nistru. N. COSTIN. Nefăclnd zăbavă, au trecut pe pod mereu peste Dunărea. PSEUDO-MUSTE; cf. M. COSTIN; NECULCE. 2. Unitar, nediferențiat, omogen. Atîta cîmpul cu otava înverzia, cît ochilor, preste tot, o tablă ca de zmaragd meree a fi se părea. CANTEMIR, IST. Etimologie necunoscută. Cf. magh. merö „rigid, fix.”

mereu a. continuu: în codrii mereu pustii AL. ║ adv. într’una, fără încetare: plouă mereu. ║ n. Mold. lemn fără noduri. [Origină necunoscută].

meréŭ, -éĭe adj., pl. f. tot așa (cp. cu ung. merö, curat, absolut). Vechĭ. Continuŭ, întins, imens: codri mereĭ, pădurĭ mereĭe (și azĭ în Trans.: cît e dealu de mereŭ). Pod mereŭ (și azĭ în Serbia), pod permanent, stabil, fix (nu umblător). Est. Lemn mereŭ, lemn rătund, obleț, nedespicat (V. drughinar). Adv. Continuŭ, neîncetat, într’una: ploŭa mereŭ. Trans. Ban. Olt. Încet, domol: stăĭ mereŭ!

meriu, ~ie a vz mereu

meréu¹ (înv., reg.) adj. m., pl. meréi; f. sg. și pl. meréie (-re-ie)

meréu adj. m., pl. meréi; f. sg. și pl. meréie (sil. -re-ie)

MERÉU adj. v. continuu, cuprinzător, degerat, etern, înghețat, întins, larg, mare, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârșit, paralizat, permanent, perpetuu, vast, veșnic.

mereu adj. v. CONTINUU. CUPRINZĂTOR. DEGERAT. ETERN. ÎNGHEȚAT. ÎNTINS. LARG. MARE. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. NESFÎRȘIT. PARALIZAT. PERMANENT. PERPETUU. VAST. VEȘNIC.