provizoriu ~ie [At: ZILOT CRON. 350 / V: (inv) ~zor ~oara / Pl: ~i / E: lat provisorius fr provisoire] 12 a av (Care se face) pe un termen limitat Si: (inv) provizoric (12) provizornic (12) temporar vremelnic. 34 a av (Care dureaza) pe o perioada limitata de timp dupa care se inlocuieshte Si: (inv) provizornic (12). 56 sn (Inv) Provizorat² (12).

PROVIZÓRIU IE provizorii adj. (SHi in forma provizor) Care dureaza numai un anumit timp; temporar vremelnic. Asta shosea shi alee este unul din suvenirile cele multe shi frumoase ce nea lasat generalul Kiseleff in guvernarea sa provizorie. BOLLIAC O. 214. ◊ Guvern provizoriu = guvern chemat sa conduca temporar (pina la elaborarea unei constitutzii). Revolutzia sa stins in mijlocul neconsecventzelor shi neintzelegerilor guvernului provizoriu. SADOVEANU E. 50. Atunci noi am intocmit un guvern provizoriu. GHICA A. 39. ♦ (Substantivat) Provizorat. Cit pentru ambasada aceasta sa aminat pina la incetarea provizoriului shi alegerea unui cap definitiv al Germaniei. GHICA A. 167. ♦ (Adverbial) Pe un timp oarecare deocamdata. Ia inchiriat provizor shi citeva camere in palatul sau pentru redactzie. C. PETRESCU C. V. 159. Varianta: provizór adj. m.

PROVIZÓRIU IE adj. Temporar vremelnic. ♦ Nedefinitiv. // adv. Deocamdata. [Pron. riu var. provizor ie adj. / cf. fr. provisoire it. provvisorio].

PROVIZÓRIU IE I. adj. temporar vremelnic. ◊ nedefinitiv. II. adv. deocamdata. (< lat. provisorius fr. provisoire)

PROVIZÓRIU ~e (~i) shi adverbial Care nu dureaza mult timp shi urmeaza sa fie inlocuit; vremelnic; temporar. /<lat. provisorius fr. provisoire

provizoriu a. 1. dat prealabil: sentintza provizorie; 2. ce se face in ashteptare de altceva: instalatziune provizorie; 3. temporar: guvern provizoriu; 4. se zice de un profesor inainte de a fi capatat numireai definitiva.

*provizóriŭ ie adj. (lat. provisorius d. providére visum a prevedea a ingriji; fr. provisoire). Temporar dat orĭ facut numaĭ pe un timp pina ce va deveni definitiv orĭ stabil permanent: instalatziune locuintza provizorie guvern provizoriŭ. Preliminar prealabil: sententza judecata provizorie. Se zice despre un profesor reushit la examin orĭ la concurs shi numit cu acest titlu in ainte de a fi numit definitiv. Adv. In mod provizoriŭ pe un timp.

provizor² ~oara a vz provizoriu

PROVIZÓR IE adj. v. provizoriu.

provizóriu¹ [riu pron. rĭu] adj. m. f. provizórie (rie); pl. m. shi f. provizórii

provizóriu² [riu pron. rĭu] s. n. art. provizóriul

provizóriu adj. m. [riu pron. riu] f. provizórie (sil. rie); pl. m. shi f. provizórii

provizóriu s. n. [riu pron. riu] art. provizóriul

provizoriu

PROVIZÓRIU adj. adv. 1. adj. v. temporar. 2. adj. v. temporar. 3. adv. v. temporar. 4. adj. v. interimar. 5. adj. momentan temporar trecator vremelnic (inv.) momental momentos. (E doar o masura ~.) 6. adv. v. deocamdata.

PROVIZÓRIU s. v. provizorat.

PROVIZORIU adj. adv. 1. adj. nedefinitiv temporar trecator vremelnic (livr.) tranzitoriu (inv.) provizoric provizornic. (O situatzie ~.) 2. adj. temporar vremelnic (inv.) precariu vremelnicesc. (O slujba o ocupatzie ~.) 3. adv. temporar (inv.) vremelniceshte. (Ocupa ~ demnitatea de...) 4. adj. interimar temporar. (Comisie ~.) 5. adj. momentan temporar trecator vremelnic (inv.) momental momentos. (E doar o masura ~.) 6. adv. deocamdata. (~ vei locui la mine.)

provizoriu s. v. PROVIZORAT.