PERMANÉNT A permanentzi te adj. 1. Care exista dureaza se petrece fara intrerupere in continuare mereu (sau intrun interval de timp determinat); neintrerupt necontenit constant; care functzioneaza neintrerupt o perioada de timp determinata exercitind anumite atributzii. In sala cercului nu mai ramasese decit comitetul permanent k sa discute modalitatea expulzarii. BART E. 287. Noi cerem shi consul permanent turcesc in Bucureshti. GHICA A. 88. Armata permanenta = armata intretzinuta de un stat prin recrutari periodice shi neintrerupte. A probat k armata teritoriala poate sa inlocuiasca cu mari avantaje armata permanenta. ALECSANDRI S. 90. Armata romineasca a fost cea dintzii armata permanenta in Europa. BALCESCU O. I 12. ◊ (Adverbial) Batrinul Iuga shedea aproape permanent la tzara. REBREANU R. I 80. 2. (In expr.) Ondulatzie permanenta = (shi substantivat n.) ondulatzie a parului (facuta printrun procedeu special) care se mentzine mai multa vreme.