TIMP (II V) timpuri s. n. (III) s. n. (IV) timpi s. m. I. S. n. Mediu omogen shi nedefinit analog spatziului in care ne apare succesiunea ireversibila a fenomenelor. II. S. n. shi (inv.) m. 1. Durata perioada masurata in ore zile etc. care corespunde desfashurarii unei actziuni unui fenomen unui eveniment; scurgere succesiva de momente; interval rastimp ragaz. ◊ Loc. conj. Cat timp... = in toata perioada in care... ◊ Loc. adv. De la un timp sau (rar) dintrun timp = incepand de la un moment dat. Cu timpul = cu incetul treptat pe masura ce trece vremea. La (sau din) timp = la momentul potrivit; pana nu este prea tarziu. Din timp in timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din cand in cand uneori cateodata. (In) tot timpul = mereu intruna. In acelashi timp = simultan; de asemenea. ◊ Expr. E timpul (sa...) = a venit momentul (sa...). (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (shi ashteptat). ♦ (Inv.) Anotimp. 2. Perioada determinata istoric; epoca. ◊ Expr. Pe timpuri = demult odinioara. ♦ (La pl.) imprejurari. III. S. n. Stare a atmosferei intro regiune pe o perioada data determinata de ansamblul factorilor meteorologici. IV. S. m. shi (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei mishcari ale unei operatzii ale unui fenomen ale unei actziuni etc. ♦ Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei mashini termice cu piston care corespunde unei curse complete a acestuia. Motor in patru timpi. ♦ (Muz.) Fiecare dintre fazele egale care alcatuiesc o masura; bataie. V. S. n. Categorie gramaticala specifica verbului cu ajutorul careia se exprima raportul dintre momentul vorbirii un moment de referintza shi momentul in care se petrece actziunea sau in care este adevarata o anumita stare de lucruri. ♦ Fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprima categoria gramaticala a timpului (V). [Pl. shi: (rar IV) timpuri s. n. (Inv. II) timpi s. m.] Lat. tempus oris.

timp [At: PO 171/2 / V: (irg) tamp / Pl: (irg) ~i sm ~uri (inv) ~ure sn / E: ml tempus oris] 1 sn Perioada masurata in ore zile etc. care corespunde desfashurarii unei actziuni unui fenomen unui eveniment Si: interval rastimp. 2 sn (Is) ~ de munca socialmente necesar Timp (1) cheltuit pentru producerea unei valori de intrebuintzare in conditzii de productzie date nomiale din punct de vedere social shi cu media sociala de indemanare shi de intensitate a muncii. 3 sn (Ilav) In acelashi ~ sau (inv) intracelashi ~ Simultan. 4 sn (Ial) De asemenea. 5 sn (Ilav) Tot ~ul sau (inv) in tot ~ul Fara intrerupere Si: mereu neincetat. 6 sn (Ilav) Din ~ in ~ sau (inv) pe la ~i La anumite intervale. 7 sn (Ial) Uneori. 8 sn (Ilav) Intre ~ (sau ivr ~uri) In rastimpul acesta. 9 sn (Ilav) De la un ~ sau (reg) de la un ~ de vreme sau (rar) dintrun ~ Incepand de la un moment dat. 10 sn (Reg; ilav) Intrun ~ La un moment dat. 11 sn (Reg; ilav) La un ~ La un moment oarecare. 12 sn (Ilc) In ~ ce... In vremea in care... 13 sn (Ilc) Cat ~... In toata perioada in care... 14 sn (Is) Un ~ O bucata de vreme. 15 sn (Grm; is) Adverb de ~ Adverb care arata timpul cand se petrece o actziune sau cand exista o stare ori o insushire. 16 sn (Grm; is) (Complement) circumstantzial de ~ sau complement de ~ Complement circumstantzial care arata timpul cand se petrece o actziune sau cand exista o stare ori o insushire. 17 sn (Grm; is) (Propozitzie) circumstantziala de ~ Propozitzie care arata timpul in care se petrece actziunea din propozitzia regenta. 18 sn Moment favorabil pentru desfashurarea unei actziuni pentru efectuarea unei operatzii. 19 sn (ilav) La ~ In momentul potrivit. 20 sn (Ilav) Din ~ Inainte de a fi prea tarziu. 21 sn (Ial) Inainte de data sau de momentul obishnuit ashteptat sau prevazut. 22 sn (Ilav) La ~ul sau (sau lui lor) La momentul oportun. 23 sn (Ie) Toate la ~ul lor sau tot lucrul la ~ul sau Orice trebuie facut la momentul potrivit. 24 sn (Ilav) Inainte de ~ Prea devreme. 25 sn (Ial) Inainte de termen Si: prematur. 26 sn (Inv; ilav) Cu fara~ Cu intarziere. 27 sn (Inv; ial) Intrun moment nefavorabil. 2829 sn (Ie) A (nu) fi ~ul (sau rar ~) (!sa... sau de...!) A (nu) fi momentul potrivit pentru... 30 sn (Pfm; ie) Ai fi (sau ai sosi ai veni) ~ul (cuiva sau la ceva) Ai sosi (cuiva sau la ceva) momentul favorabil prilejul ashteptat. 31 sn (Ie) Era shi ~ul Se spune atunci cand intervine cu putzin inainte de a fi prea tarziu o actziune un eveniment ashteptat. 32 sn Interval necesar pentru efectuarea unei actziuni Si: ragaz. 3334 sn (Ie) A (nu) avea ~ (pentru ceva) A (nu) gasi ragazul necesar (pentru a face ceva). 35 sn (Ie) A avea tot ~ul sa... A dispune de o perioada mai indelungata de vreme (decat cea necesara) pentru a efectua ceva. 36 sn (Ie) A nu avea ~ de cineva A nu putea sta de vorba cu cineva. 37 sn (Iae) A nu se putea ocupa de cineva. 38 sn (Inv; ie) Ashi lua ~ul (pentru ceva) Ashi gasi ragaz (pentru ceva). 39 sn (Reg; ie) A nul mai ajunge ~ul pe cineva A fi foarte ocupat. 40 sn (Arg; ie) A nu avea ~ A nu avea bani. 41 sn (Spt) Durata cronometrata a unei curse. 42 sn (Irg) Anotimp. 43 sn (Irg) Varsta. 44 sn (Fiz) Forma obiectiva de existentza a materiei in continua dezvoltare marcata prin succesiunea proceselor realitatzii obiective. 45 sn (Ilav) Cu ~ul Pe masura ce trece vremea. 46 sn (ivr; ilav) In noaptea ~urilor In vremuri imemorabile. 47 sn Perioada determinata istoric Si: epoca secol. 48 sn (Reg; ie) Nu mai e ~ul lui Pazvante Nu se mai poate jefui dupa bunul plac. 49 sn (Pfm; ie) A fi de pe ul lui Pazvante (chiorul) A fi foarte vechi. 50 sn (Pfm; ilav) Pe ~uri Mai demult Si: candva. 51 sn (Pfm; ilav) Din toate ~urile De totdeauna. 52 sn (Ilav) Din alte ~uri De demult. 53 sm (Inv; ilav) In totzi ~i Mereu. 54 sm (Inv; ilav) in altzi ~i Altadata (1). 55 sn Lpl) Stare de lucruri caracteristica unei perioade Si: imprejurari vremuri. 56 sn Stare a atmosferei intrun anumit loc shi intro anumita perioada determinata de valorile temperaturii presiunii vantului shi umiditatzii aerului. 57 sm (Ban) Recolta. 58 sm (Ban) Recoltare. 59 sm (Bot; Ban) Rodulpamantului (Arum maculatum). 60 smn (Lpl) Fiecare dintre fazele succesive ale unei mishcari ale unei operatzii ale unei actziuni. 61 snm (Inv) Rata. 62 sm (Teh) Fiecare dintre fazele ciclului de functzionare a unei mashini termice in decursul careia se realizeaza o cursa completa a pistonului motor. 63 sm (Muz) Fiecare dintre partzile egale care alcatuiesc o masura Si: bataie. 64 sm (Muz; inv; pex) Masura. 65 sn (Inv; ilav) In trei ~uri Foarte repede. 66 sn Categorie gramaticala specifica verbului prin care se exprima momentul in care se petrece actziunea. 67 sn (Grm) Fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprima timpul (66). 68 sn (Grm; is) ~ absolut Timp care exprima o actziune raportata numai la momentul vorbirii.

TIMP (II V rar IV) timpuri s. n. (IV inv. shi II) timpi s. m. I. S. n. Dimensiune a Universului dupa care se ordoneaza succesiunea ireversibila a fenomenelor. II. S. n. shi (inv.) m. 1. Durata perioada masurata in ore zile etc. care corespunde desfashurarii unei actziuni unui fenomen unui eveniment; scurgere succesiva de momente; interval rastimp ragaz. ◊ Loc. conj. Cat timp... = in toata perioada in care... ◊ Loc. adv. De la un timp sau (rar) dintrun timp = incepand de la un moment dat. Cu timpul = cu incetul treptat pe masura ce trece vremea. La (sau din) timp = la momentul potrivit; pana nu este prea tarziu. Din timp in timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din cand in cand uneori cateodata. (In) tot timpul = mereu intruna. In acelashi timp = simultan; de asemenea. ◊ Expr. E timpul (sa...) = a venit momentul (sa...). (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (shi ashteptat). ♦ (Inv.) Anotimp. 2. Perioada determinata istoric; epoca. ◊ Expr. Pe timpuri = demult odinioara. ♦ (La pl.) Imprejurari. III. S. n. Stare a atmosferei intro regiune pe o perioada data determinata de ansamblul factorilor meteorologici. IV. S. m. shi (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei mishcari ale unei operatzii ale unui fenomen ale unei actziuni etc. ♦ Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei mashini termice cu piston care corespunde unei curse complete a acestuia. Motor in patru timpi. ♦ (Muz.) Fiecare dintre fazele egale care alcatuiesc o masura; bataie. V. S. n. Categorie gramaticala specifica verbului cu ajutorul careia se exprima raportul dintre momentul vorbirii un moment de referintza shi momentul in care se petrece actziunea sau in care este adevarata o anumita stare de lucruri. ♦ Fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprima categoria gramaticala a timpului (V). Lat. tempus oris.

TIMP timpuri s. n. shi (IV shi invechit II) timpi s. m. I. (Fil.) Forma obiectiva de existentza a materiei in continua dezvoltare. Am inceput sa studiez filozofia... shi mai ales problema spatziului shi timpului. CAMIL PETRESCU U. N. 24. ◊ (Personificat) Ceasornicelen casa au inceput sa fuga SHi inima timpului incepe sa grabeasca. BOTEZ P. O. 105. Timpul mort shintinde trupul shi devine vecinicie. EMINESCU O. I 133. Astfel ziceau shi timpul un pas a mai facut. ALEXANDRESCU M. 12. II. (In concurentza cu vreme) 1. Durata unei actziuni sau a unui eveniment; scurgere succesiva de momente; interval rastimp ragaz. Intilnim dupa un timp o casa pe stinga. CAMIL PETRESCU U. N. 264. Mult timp in mina lanvirtit. De patruzeci de ani purta Cu el acest cutzit. COSHBUC P. I 231. Vizitiul lui... statu de paza o buna bucata de timp. ISPIRESCU L. 109. Se strecurase atita timp se petrecusera atitea intimplari. NEGRUZZI S. I 68. ◊ (Cu determinari in genitiv sau introduse prin prep. «de») In tot timpul razboiului nam vazut o furnica. SAHIA N. 61. Invatzatorul chiar adormise imbracat in timpul convorbirii. REBREANU I. 35 ◊ Timp mort v. mort (6). ◊ Loc. adv. Cu timpul = cu incetul cu vremea treptat. Citva timp v. citva. La (sau din) timp = la momentul potrivit pina cind nu este prea tirziu. Depesheazami indata: cu ce tren la ce gara shi ora soseshte sa pot pleca daci la timp. CARAGIALE O. VII 15. De la un timp sau (rar) dintrun timp = (incepind de) la un moment dat. Dintrun timp shi vintul tace; Satul doarme can mormint. COSHBUC P. I 48. Din timp in timp = din cind in cind la anumite intervale uneori citeodata. Din timp in timp tresareau k de spasmuri. VLAHUTZA O. A. 137. (In) tot timpul = fara intrerupere intruna neincetat. Stapinita de teama a stat tot timpul cit doctorul a facut cusatura. BART E. 382. Preshedintele... a fost in tot timpul poetul Iancu Vacarescu. GHICA S. A. 149. In acelashi timp = deodata simultan; de asemenea. Manastirea de la Sf. Sava poate fi socotita in acelashi timp shi la marginea Bucureshtilor prin casutzele tzaraneshti din jurul ei. CAMIL PETRESCU O. I 197. Intre timp v. intre² (2). ◊ Loc. conj. Cit timp = in tot timpul in care... ◊ Expr. A avea timp ashi omori timpul a pierde timpul v. c. (Toate) la timpul lor = cind e momentul potrivit. A fi timp (sau timpul) = a fi momentul potrivit pentru o actziune. Acum nui timp sa te boceshti; Tu vii cu mineacasa. COSHBUC P. I 71. Bun! zise el in gindul sau. Ia acu mie timpul. CREANGA P. 21. O! Despot nu e timpul de zis aste cuvinte. Suceava te gindeshte e plina de morminte. ALECSANDRI T. II 180. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (shi ashteptat). Mie timpul mia sosit Timpul de casatorit. ALECSANDRI P. P. 27. ♦ (Invechit) Anotimp. Haydn scria in Viena oratoriul «Celor patru timpuri». ODOBESCU S. III 95. Timpul domnitor al acestii cimpii era numai primavara. GORJAN H. I 113. 2. Perioada determinata istoric; epoca secol. Numai revolutziile spuse Mitica Filipescu te fac sa revii pe linia progresului shi mai ales revolutziile sint singurul mijloc prin care popoarele pot infringe timpul il pot supune shi folosi cu adevarat. CAMIL PETRESCU O. I 313. In calea timpilor ce vin O stea sar fi aprins. EMINESCU O. I 191. Numai tu sa fii nevrednic deacest timp reformator? ALECSANDRI P. II 6. ◊ Expr. Pe timpuri = demult mai demult odinioara. ♦ (La pl.) Imprejurari. Sa ne folosim de timpuri cind altzii de noi se tem. HASDEU R. V. 149. III. Ansamblul starilor meteorologice ale atmosferei intro regiune data shi intrun interval de timp dat. ◊ Timpul probabil v. probabil. IV. 1. Fiecare dintre fazele unei mishcari ale unei operatzii ale unei actziuni etc. In citzi timpi se stringe vela superioara? CAMIL PETRESCU T. II 196. ◊ Expr. In doi timpi shi trei mishcari v. doi. 2. (Muz.) Fiecare dintre partzile egale k durata dar diferite k intensitate care alcatuiesc o masura; bataie. 3. Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei mashini termice cu piston (motor cu aburi cu ardere interna) care corespunde unei curse a acestuia. Motor in patru timpi. V. Categorie gramaticala cu ajutorul careia se exprima momentul in care se petrece actziunea unui verb; forma verbala care corespunde acestei categorii gramaticale. ◊ Consecutzia timpurilor v. consecutzie. Timp compus v. compus. Concordantza timpurilor v. concordantza.

TIMP¹ ~uri n. 1) filoz. Categorie filozofica care desemneaza durata succesiunea shi simultaneitatea proceselor. 2) Interval dintre doua momente masurat in secunde minute ore zile saptamani luni ani decenii secole milenii perioade ere. 3) Perioada cat dureaza ceva; durata; vreme. ◊ Catva ~ o perioada scurta. Tot ~ul mereu; intruna. Cu ~ul cu incetul; treptat. In acelashi ~ concomitent; simultan. 4) pop. Moment oportun; imprejurare potrivita pentru o actziune; prilej; ocazie. La ~. ◊ (Toate) la ~ul lor (toate) la momentul potrivit. 5) Perioada determinata istoric; epoca. ◊ Pe ~uri demult; candva. 6) Stare meteorologica intro perioada data (intro anumita regiune); vreme. ~ ploios. 7) lingv. Categorie gramaticala specifica verbului prin care se exprima momentul in care are loc actziunea. /<lat. tempus ~oris

timp n. 1. vreme durata ce poate fi masurata: timpul trece; 2. epoca determinata durata limitata: timpuri fabuloase a albit inainte de timp; 3. ocaziune potrivita: nu e timp de a...; 4. ragaz: a cere timp; 5. vreme starea atmosferei: timp urit; 6. Muz. fiecare diviziune a masurei; 7. Gram. forma ce iea verbul spre a indica epoca: timpurile principale sunt prezentul trecutul shi viitorul. [Lat. TEMPUS].

timp n. pl. urĭ (lat. tĕmpus timp ruda cu vgr. témno taĭ despart; it. pg. tempo pv. tems fr. temps sp. tiempo. V. templu shi tom). Vreme durata: cu ceasurile zilele shi aniĭ se masoara trecerea timpuluĭ. Vreme secul epoca determinata: in timpu luĭ SHtefan cel Mare in timpurile moderne ce timpurĭ! Epoca actuala saŭ de care se vorbeshte: moda timpuluĭ. Sezon anotimp: timpu florilor. Vreme moment ocaziune: aĭ sosit la bun timp a profita de timp. Moment fixat: se apropie timpu. Ragaz: numĭ dadea timp sa vorbesc. Vreme stare atmosferica: timp ploĭos. Mishcare: pushca asta se incarca in treĭ timpurĭ (shi timpĭ). Gram. Forma care shĭo ĭa verbu k sa arate trecutu prezentu saŭ viitoru: am fost sint voĭ fi. Muz. (it. tempo). Diviziune a masuriĭ: valsu e un dans in treĭ timpurĭ. In noaptea timpurilor in timpurĭ imemoriale stravechĭ. A omori timpu (fr. tuer le temps) a perde timpu cu nimicurĭ k satzĭ treaca de urit. A perde timpu 1. a nu lucra 2. a scapa ocaziunea. A perde timpu cu a intrebuintza timpu: a perde timpu cu studiu. A cishtiga timp a te maĭ departa de momentu deciziv. A repara timpu perdut a compensa perderea timpuluĭ pintr’o munca maĭ intensa. La timp cind trebuĭe. Din timp devreme: a te aproviziona din timp. In acelashĭ timp tot odata. Din timp in timp din cind in cind. In ainte de timp prea devreme prematur. Cu timpu incetincet: boala se vindeca cu timpu. In Trans. shi timp. SHi masc. timpĭ intr’un doc. muntenesc din 1651.

+timp (cat ~) loc. conjctz.

+timp (la ~) loc. adv.

timp² (categorie filosofica stare a atmosferei) s. n.

timp³ (interval categorie gramaticala) s. n. pl. tímpuri

timp (interval categorie gramaticala) s. n. pl. tímpuri

timp (forma de existentza a materiei stare a atmosferei) s. n.

timp puri shi timpi (k termen muzical).

+timp de (in ~) loc. prep.

+timp in timp (din ~) loc. adv.

+timprecord s. n.

+timpul (cu ~) loc. adv.

TIMP s. 1. vreme. (~ul trece pe nesimtzite.) 2. v. perioada. 3. v. rastimp. 4. v. ani. 5. v. curs. 6. v. durata. 7. rastimp (Transilv.) scopot. (In acest ~ el era plecat la cumparaturi.) 8. (FIZ.) timp de injumatatzire = perioada de injumatatzire. 9. v. sezon. 10. v. vreme. 11. v. moment. 12. v. data. 13. v. ragaz. 14. v. vremuri. 15. (TEHN.) faza. (Motor cu 4 ~.) 16. (MUZ.) bataie. (La primul ~...) 17. (MET.) vreme (reg.) veac. (~ frumos.)

TIMP s. v. anotimp cadentza etate masura ritm ritmica rodulpamantului sezon tact varsta.

timp s. v. ANOTIMP. CADENTZA. ETATE. MASURA. RITM. RITMICA. RODULPAMINTULUI. SEZON. TACT. VIRSTA.

TIMP s. 1. vreme. (~ trece pe nesimtzite.) 2. epoca interval perioada ragaz rastimp spatziu vreme (pop.) raspas soroc (inv. shi reg.) seama (inv.) zastimp (grecism inv.) protesmie. (In acel ~...) 3. ceas interval ora perioada rastimp. (A ashteptat un ~ bun pina sa vina acela.) 4. ani (pl.) epoca perioada vreme. (In ~ copilariei.) 5. curs interval rastimp vreme (inv.) diastima. (In ~ de un secol.) 6. durata interval intindere perioada rastimp (reg.) rahat. (Pe tot ~ examenului.) 7. rastimp (Transilv.) scopot. (In acest ~ el era plecat la cumparaturi.) 8. sezon vreme (prin Transilv.) pinc. (~ cireshelor.) 9. vreme zi. (A venit shi ~ lui.) 10. ceas clipa clipita minut moment ora secunda vreme (rar) clipeala (pop.) cirta soroc (inv. shi reg.) cescutz. (A sosit ~ cind...) 11. data termen vreme zi (pop.) soroc (inv.) sorocire veleat. (La ~ hotarit...) 12. ragaz vreme (pop.) raspas. (Nui da nici ~ sa respire; dami ~ sa ma gindesc.) 13. (la pl.) circumstantze (pl.) conjunctura imprejurari (pl.) vremuri (pl.). (~urile erau foarte grele.) 14. (TEHN.) faza. (Motor cu 4 ~.) 15. (MUZ.) bataie. (La primul ~...) 16. (MET.) vreme (reg.) veac. (~ frumos.)

CONSECUTZIA TÍMPURILOR s. v. corespondentza timpurilor.

TIMPUL SAVARSHÍT s. v. perfectul simplu.

timpul savirshit s. v. PERFECTUL SIMPLU.

timp (timpuri) s. n. Vreme. Megl. timp. Lat. tempŭs (Pushcariu 1729; REW 8634) cf. it. port. tempo prov. fr. cat. temps sp. tiempo. Der. timpuriu adj. (prematur) mr. timburiu probabil din pl. timpuri k fumuriu de la fum (dupa Densusianu Hlr. 163; Pushcariu 1732 shi REW 8632 de la un lat. temporῑvus cf. mil. temporiv ven. gen. temporivo); (i)estimp adv. (anul acesta); pretimpuriu adj. (prematur). Der. neol. (din fr.) temporal adj.; temporar adj.; temporiza vb.; contemporan adj.; contratimp s. n.; extemporal adj. Cf. rastimp.

TIMP. Subst. Timp vreme; durata perioada interval (de timp) rastimp epoca. Permanentza eternitate veshnicie vecie perenitate durabilitate. Perioada; epoca ev era; mileniu; secol veac; patrar de veac sfert de veac; deceniu; cincinal; an; semestru; trimestru; luna; saptamina; zi; ora ceas; minut; secunda; clipa. Inceput incepere; obirshie origine. Sfirshit sfirshire moment final fine (livr.). Anterioritate precedentza anticipare. Simultaneitate sincronism sincronie concomitentza coincidentza; actualitate. Posterioritate urmare descendentza. Succesiune succedare; diacronie. Instantaneitate vremelnicie. Timpul trecut trecut; vechime vechie (inv.) antichitate. Anacronism. Timpul prezent prezent contemporaneitate. Timpul viitor viitor. Frecventza repetabilitate periodicitate. Cronologie; cronografie. Cronometrie. Cronometrare. Cronoscop cronometru; ceas; orologiu; pendul; clepsidra. Adj. Temporal de timp. Permanent continuu etern veshnic secular peren durabil. Incipient de inceput initzial. Final terminal de sfirshit. Anterior precedent anticipat. Simultan sincron sincronic concomitent coincident. Posterior. Succesiv; diacronic. Instantaneu momentan vremelnic. Trecut; prezent; contemporan actual; viitor. Frecvent repetabil periodic. Atemporal pancronic. Vb. A trece a se scurge (fig.) a se desfashura. A exista (in timp) a fiintza (rar) a dura. A incepe a se arata a se ivi. A (se) sfirshi a (se) termina. A preceda a premerge a anticipa. A coincide a coexishta. A urma a succeda a veni dupa. A cronometra a masura timpul. Adv. In timp. Tot timpul permanent veshnic. La inceput; de la inceput. La sfirshit la capat in final in fine. Inainte inainte de mai inainte. (In mod) simultan concomitent in acelashi timp. Dupa (in mod) succesiv. Instantaneu deodata. In trecut in vechime cindva odinioara altadata altcindva (rar) ieri. Acum astazi in prezent la ora actuala. In viitor (in) curind cindva miine minezi (reg.) poimiine. (In mod) periodic frecvent des. V. anterioritate batrinetze copilarie dimineatza existentza instantaneitate inceput lunile anului maturitate nou posterioritate prezent seara sfirshit simultaneitate tineretze trecut urmash viitor.

timp I. 1. (< lat. tempus) Unitatea de durata considerata etalon pentru reglarea tempo(2)ului dedusa din inseshi valorile (1 3) notelor. Este o pulsatzie in general neutra fara accentuare (ex. in planus cantus). Organizarea polifoniei* a sincroniei vocilor (2) a pornit de la valoarea etalon a notelor (v. musica mensurata). In acest sens t. a avut shi denumirea lat. de tactus ceea ce a reflectat trecerea spre notziunea moderna de t. (I 2). V.: battuta; masura. 2. [it. tempo (I); fr. temps; germ. Takt]. Parte componenta a unei masuri* avand in principiu orice valoare* (nota* intreaga doime* patrime* optime* shaisprezecime*) considerata unitate metrica*; in sistemul (II 6) divizionar aceasta unitate este divizibila (1) binar* sau ternar*. Fiecare t. are cate un accent (III 1) principal shi cate unul secundar tare shi slab. V. tactare. 3. (Biz.) Valoare etalon corespunzand in transcriere (1) unei patrimi. Se marcheaza in muzica psaltica (v. bizantina muzica) printro bataie* (t. fiind de aceea asimilat cu bataia). Prin semnele temporale [v. notatzie (IV)] valoarea se poate prelungi sau scurta cu unul doi sau trei t. Sin. hronos [χρόνος]. II. Parametru* operatzional al muzicii seriale* shi stochastice* care prin cuprinderea globala a unor fenomene de macrostructura* se detasheaza chiar shi de parametrul temporal al duratelor* [v. spatziu (II)]. III. T. muzical notziune estetica emisa de catre Gisèle Brelet (Le temps musical 1949) ce considera t. specific muzicii nu doar la nivel epistemologic (muzica = arta temporala) ci k pe o derulare interioara a tuturor elementelor temporale ale muzicii shi k pe o proiectzie corespunzatoare a acestuia in psihicul receptorului. Una dintre formele de „durata” traite de psihicul uman t. muzical nu are Gisèle Brelet a se confunda cu notziunea de durata bergsoniana.

TIMP s. n. (cf. lat. tempus): categorie gramaticala flexionara specifica verbului care arata momentul in care se desfashoara actziunea acestuia. ◊ ~ símplu: t. alcatuit dintro singura forma verbala dintro singura unitate de expresie k de exemplu prezentul indicativului imperfectul perfectul simplu mai mult k perfectul etc. (citesc citeam citii citisem etc.). ◊ ~ prezént: t. care arata k actziunea verbului se desfashoara in momentul vorbirii k de exemplu prezentul indicativului conjunctivului conditzionaloptativpotentzialului imperativului etc. (lucrez sa lucrez ash lucra lucreaza! etc.). ◊ ~ trecút: t. care arata k actziunea verbului se desfashoara inainte de momentul vorbirii k de exemplu imperfectul perfectul simplu perfectul compus mai mult k perfectul perfectul conjunctivului shi al conditzionaloptativpotentzialului etc. (lucram lucrai am lucrat lucrasem sa fi lucrat ash fi lucrat etc.). ◊ ~ viitór: t. care arata k actziunea verbului se desfashoara dupa momentul vorbirii k de exemplu viitorul I shi viitorul al IIlea (anterior) voi lucra voi fi lucrat. ◊ ~ compús: t. alcatuit prin juxtapunere din doua sau mai multe forme verbale sau unitatzi de expresie diferite intre ele dar identice k valoare morfologica; t. format cu un verb auxiliar morfologic k de exemplu perfectul compus al indicativului prezentul shi perfectul conditzionaloptativpotentzialului perfectul conjunctivului prezentul shi perfectul prezumtivului etc. (ash citi ash fi citit sa fi citit voi fi citind sa fi citind ash fi citind vot fi citit sa fi citit ash fi citit etc.). ◊ ~ sintétic: t. cu structura simpla (v. t. simplu). ◊ ~ analític (perifrástic): t. cu structura compusa cu elementele necontopite; t. compus (v.). ◊ ~ de baza (fundamentál): t. care serveshte k punct de plecare in alcatuirea celorlalte t. shi in exprimarea tuturor nuantzelor temporale; t. definit in raport cu momentul vorbirii shi susceptibil de a avea diferite nuantze temporale k de exemplu prezentul trecutul shi viitorul. ◊ ~ absolút: t. care arata k raportarea procesului la momentul vorbirii se face direct nemijlocit fara intermediari fara a apela la un alt timp k de exemplu prezentul shi perfectul compus. ◊ ~ de relatzie (relatív): t. care arata k raportarea procesului la momentul vorbirii se face indirect mijlocit prin intermediari apeland la un alt timp k de exemplu imperfectul mai mult k perfectul shi viitorul anterior. ◊ ~ duratív (imperfectív): t. care arata k un proces dureaza este in curs de desfashurare nu este momentan nu este terminat k de exemplu imperfectul (cantam). ◊ ~ momentán (perfectív): t. care arata k un proces este terminat nu mai este in curs de desfashurare k de exemplu perfectul simplu perfectul compus shi mai mult k perfectul (cantai am cantat cantasem).

AMORI FINEM TEMPUS NON ANIMUS FACIT (lat.) timpul pune capat dragostei nu judecata Publilius Syrus „Sententiae” 35.

CHRONOS GAR EUMARES THEOS (gr.) (Χρόνος γὰρ εὐμαρής θεός) timpul este un zeu bland Sofocle „Electra” 179. Timpul vindeca ranile. El aduce cu sine alinarea suferintzelor omeneshti. V. shi Il tempo è un galantuomo.

DONEC ERIS FELIX MULTOS NUMERABIS AMICOS (lat.) cat timp vei fi fericit vei avea multzi prieteni Ovidiu „Tristele” I 9 56. vers celebru al poetului care exilat la Tomis se vede parasit de totzi prietenii. V. shi Tempora si fuerint nubila solus eris.

FUGIT IRREPARABILE TEMPUS (lat.) timpul fuge fara sa se mai intoarca Vergiliu „Georgica” III 284. V. shi Eheu! Fugaces... labuntur anni.

IL TEMPO È UN GALANTUOMO (it.) timpul e un om de treaba Deviza lui Mazarin: releva importantza timpului in solutzionarea lucrurilor. V. shi Chronos gar eumares theos.

RIEN NE SERT DE COURIR IL FAUT PARTIR A POINT! (fr.) nu foloseshte la nimic alergatul trebuie sa porneshti la timp! La Fontaine „Le lièvre et la tortue”.

TEMPORA SI FUERINT NUBILA SOLUS ERIS (lat.) daca timpul se schimba in rau vei ramane singur Ovidiu „Tristele” I 1 40. V. shi Donec eris felix multos numerabis amicos.

TEMPUS EDAX RERUM (lat.) timpul care mistuie totul Ovidiu „Metamorphoseon libri” XV 234.

VERITAS TEMPORIS FILIA DICITUR (lat.) adevarul este numit odrasla timpului Gellius „Noctes Atticae” 12 11 7.

a trage de timp expr. (in sport) a incerca mentzinerea scorului printrun joc pasiv.

ashi omori plictiseala / timpul / vremea expr. ashi ocupa timpul cu lucruri lipsite de importantza.

timp mort expr. 1. timp in care nu se intampla nimic. 2. timp in care cineva nu actzioneaza.