TIMP s. n. (cf. lat. tempus): categorie gramaticala flexionara specifica verbului care arata momentul in care se desfashoara actziunea acestuia. ◊ ~ símplu: t. alcatuit dintro singura forma verbala dintro singura unitate de expresie k de exemplu prezentul indicativului imperfectul perfectul simplu mai mult k perfectul etc. (citesc citeam citii citisem etc.). ◊ ~ prezént: t. care arata k actziunea verbului se desfashoara in momentul vorbirii k de exemplu prezentul indicativului conjunctivului conditzionaloptativpotentzialului imperativului etc. (lucrez sa lucrez ash lucra lucreaza! etc.). ◊ ~ trecút: t. care arata k actziunea verbului se desfashoara inainte de momentul vorbirii k de exemplu imperfectul perfectul simplu perfectul compus mai mult k perfectul perfectul conjunctivului shi al conditzionaloptativpotentzialului etc. (lucram lucrai am lucrat lucrasem sa fi lucrat ash fi lucrat etc.). ◊ ~ viitór: t. care arata k actziunea verbului se desfashoara dupa momentul vorbirii k de exemplu viitorul I shi viitorul al IIlea (anterior) voi lucra voi fi lucrat. ◊ ~ compús: t. alcatuit prin juxtapunere din doua sau mai multe forme verbale sau unitatzi de expresie diferite intre ele dar identice k valoare morfologica; t. format cu un verb auxiliar morfologic k de exemplu perfectul compus al indicativului prezentul shi perfectul conditzionaloptativpotentzialului perfectul conjunctivului prezentul shi perfectul prezumtivului etc. (ash citi ash fi citit sa fi citit voi fi citind sa fi citind ash fi citind vot fi citit sa fi citit ash fi citit etc.). ◊ ~ sintétic: t. cu structura simpla (v. t. simplu). ◊ ~ analític (perifrástic): t. cu structura compusa cu elementele necontopite; t. compus (v.). ◊ ~ de baza (fundamentál): t. care serveshte k punct de plecare in alcatuirea celorlalte t. shi in exprimarea tuturor nuantzelor temporale; t. definit in raport cu momentul vorbirii shi susceptibil de a avea diferite nuantze temporale k de exemplu prezentul trecutul shi viitorul. ◊ ~ absolút: t. care arata k raportarea procesului la momentul vorbirii se face direct nemijlocit fara intermediari fara a apela la un alt timp k de exemplu prezentul shi perfectul compus. ◊ ~ de relatzie (relatív): t. care arata k raportarea procesului la momentul vorbirii se face indirect mijlocit prin intermediari apeland la un alt timp k de exemplu imperfectul mai mult k perfectul shi viitorul anterior. ◊ ~ duratív (imperfectív): t. care arata k un proces dureaza este in curs de desfashurare nu este momentan nu este terminat k de exemplu imperfectul (cantam). ◊ ~ momentán (perfectív): t. care arata k un proces este terminat nu mai este in curs de desfashurare k de exemplu perfectul simplu perfectul compus shi mai mult k perfectul (cantai am cantat cantasem).