13 definitzii pentru anotimp

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ANOTÍMP anotimpuri s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului care prezinta caractere specifice de clima shi de lumina. An2 + timp (dupa germ. Jahreszeit).

anotímp sn [At: MOXA ap. HEM / Pl: ~uri / E: an + timp] Diviziune calendaristica a anului stabilita in functzie de caractere specifice de clima shi lumina.

ANOTÍMP anotimpuri s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului care prezinta caractere specifice de clima shi de lumina. An2 + timp (dupa germ. Jahreszeit).

ANOTÍMP anotimpuri s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni (aproape egale) in care se imparte anul prin cele doua solstitzii shi echinoctzii shi care prezinta caractere specifice de clima shi de lumina. Prin stradania partidului satele noastre acoperite in toate anotimpurile de un intuneric putred vor fi strabatute de constelatziile minunate ale electricitatzii. CAMILAR TEM. 78. ◊ Fig. A dogorit un soare strain peste orashe peste sate shi cimpuri peste lume. Semnul altui anotimp. SAHIA N. 63.

ANOTÍMP anotimpuri s. n. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului care prezinta caractere specifice de clima shi de lumina. Din an + timp (dupa germ. Jahreszeit).

ANOTÍMP ~uri n. Fiecare dintre cele patru diviziuni in care se imparte anul (primavara vara toamna shi iarna). /an + timp

anotimp n. unul din cele patru timpuri ale anului. [Formatziune literara dupa nemtz. JAHRESZEIT].

*anotímp n. pl. urĭ (din an shi timp dupa germ. jahreszeit). Timp al anuluĭ sezon adica primavara vara toamna saŭ ĭarna.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ANOTÍMP s. sezon (inv. shi reg.) timp (inv.) stagiune. (Cele patru anotimpuri ale anului.)

ANOTIMP s. sezon (inv. shi reg.) timp (inv.) stagiune (Cele patru ~ ale anului.)

Intrare: anotimp
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anotimp
  • anotimpul
  • anotimpu‑
plural
  • anotimpuri
  • anotimpurile
genitiv-dativ singular
  • anotimp
  • anotimpului
plural
  • anotimpuri
  • anotimpurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

anotimp, anotimpurisubstantiv neutru

  • 1. Fiecare dintre cele patru diviziuni ale anului care prezinta caractere specifice de clima shi de lumina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prin stradania partidului satele noastre acoperite in toate anotimpurile de un intuneric putred vor fi strabatute de constelatziile minunate ale electricitatzii. CAMILAR TEM. 78. DLRLC
    • format_quote figurat A dogorit un soare strain peste orashe peste sate shi cimpuri peste lume. Semnul altui anotimp. SAHIA N. 63. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.