câteódată av [At: DA / E: câte + o + dată] 1 Din timp în timp. 2 Când și când. 3 Uneori.

CÂTEODÁTĂ adv. Când și când; uneori. /câte + o + dată

câteodată adv. uneori, din când în când.

CÎTEODÁTĂ adv. Din timp în timp, cînd și cînd, uneori. Lupi și alte dihănii mi-au ieșit înainte cîteodată, dar nu le-am făcut nemica. CREANGĂ, P. 119. Mama-mi spune cîteodată, de-o întreba: a cui-s, mamă? «Zburătoru-ți este tată și pe el Călin îl cheamă». EMINESCU, O. S4. Prin aer cîteodată se văd trecînd în zbor Lungi cîrduri de corbi negri cu zvon croncănitor. ALECSANDRI, P. 341. – Pronunțat: -teo-.

cîte-odátă (eo doŭă silabe saŭ numaĭ una) adv. Une-orĭ, din cînd în cînd. V. avremĭ.

câteodátă (uneori) (-teo-) adv.

câteodátă (uneori) adv. (sil. -teo-)

câteodată.

cấte o dátă (tempo lent)/cấte-o dátă (tempo rapid) (câte o singură dată) adv. + num.

câte o dátă (câte o singură dată) adv. + num.

cîteodată

CÂTEODÁTĂ adv. uneori, (înv.) aorea. (Se duce ~ pe la el.)

CÎTEODATĂ adv. uneori, (înv.) aorea. (Se duce ~ pe la el.)^[1]