13 definiții pentru consecuție
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONSECÚȚIE, consecuții, s. f. Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.; rar) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor, v. concordanță. – Din lat. consecutio.
CONSECÚȚIE, consecuții, s. f. Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.; rar) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor, v. concordanță. – Din lat. consecutio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
consecúție sf [At: DA / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: lat consecutio] 1 Înlănțuire. 2 Legătură. 3 (Grm; rar; îs) ~ia timpurilor Concordanța timpurilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSECÚȚIE s. f. (Gram., rar, în expr.) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor, v. concordanță. – Pronunțat: -ți-e.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSECÚȚIE s.f. (Rar) Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor. [Gen. -iei, var. consecuțiune. / < lat. consecutio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSECÚȚIE s. f. înlănțuire, legătură. ♦ (gram.) ă timpurilor = concordanța timpurilor. (< fr. consécution, lat. consecutio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consecuțiune sf vz consecuție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONSECUȚIÚNE s.f. v. consecuție.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
consecúție (-ți-e) s. f., art. consecúția (-ți-a), g.-d. art. consecúției; pl. consecúții, art. consecúțiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
consecúție s. f. (sil. -ți-e), art. consecúția (sil. -ți-a), g.-d. art. consecúției; pl. consecúții, art. consecúțiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONSECÚȚIE s. v. conexiune, corelație, înlănțuire, legătură, raport, relație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
consecuție s. v. CONEXIUNE. CORELAȚIE. ÎNLĂNȚUIRE. LEGĂTURĂ. RAPORT. RELAȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONSECUȚIA TÍMPURILOR s. v. corespondența timpurilor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CONSECÚȚIE s. f. (cf. fr. consécution, it. consecuzione, lat. consecutio): concordanță. Termen folosit în sintagma consecuția timpurilor (v. concordánță), corespunzătoare lat. consecutio tempórum.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
consecuție, consecuțiisubstantiv feminin
- 1. Legătură, înlănțuire. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: legătură înlănțuire
-
etimologie:
- consecutio DEX '09 DEX '98 DN