timp n. 1. vreme durata ce poate fi masurata: timpul trece; 2. epoca determinata durata limitata: timpuri fabuloase a albit inainte de timp; 3. ocaziune potrivita: nu e timp de a...; 4. ragaz: a cere timp; 5. vreme starea atmosferei: timp urit; 6. Muz. fiecare diviziune a masurei; 7. Gram. forma ce iea verbul spre a indica epoca: timpurile principale sunt prezentul trecutul shi viitorul. [Lat. TEMPUS].