timp n. pl. urĭ (lat. tĕmpus timp ruda cu vgr. témno taĭ despart; it. pg. tempo pv. tems fr. temps sp. tiempo. V. templu shi tom). Vreme durata: cu ceasurile zilele shi aniĭ se masoara trecerea timpuluĭ. Vreme secul epoca determinata: in timpu luĭ SHtefan cel Mare in timpurile moderne ce timpurĭ! Epoca actuala saŭ de care se vorbeshte: moda timpuluĭ. Sezon anotimp: timpu florilor. Vreme moment ocaziune: aĭ sosit la bun timp a profita de timp. Moment fixat: se apropie timpu. Ragaz: numĭ dadea timp sa vorbesc. Vreme stare atmosferica: timp ploĭos. Mishcare: pushca asta se incarca in treĭ timpurĭ (shi timpĭ). Gram. Forma care shĭo ĭa verbu k sa arate trecutu prezentu saŭ viitoru: am fost sint voĭ fi. Muz. (it. tempo). Diviziune a masuriĭ: valsu e un dans in treĭ timpurĭ. In noaptea timpurilor in timpurĭ imemoriale stravechĭ. A omori timpu (fr. tuer le temps) a perde timpu cu nimicurĭ k satzĭ treaca de urit. A perde timpu 1. a nu lucra 2. a scapa ocaziunea. A perde timpu cu a intrebuintza timpu: a perde timpu cu studiu. A cishtiga timp a te maĭ departa de momentu deciziv. A repara timpu perdut a compensa perderea timpuluĭ pintr’o munca maĭ intensa. La timp cind trebuĭe. Din timp devreme: a te aproviziona din timp. In acelashĭ timp tot odata. Din timp in timp din cind in cind. In ainte de timp prea devreme prematur. Cu timpu incetincet: boala se vindeca cu timpu. In Trans. shi timp. SHi masc. timpĭ intr’un doc. muntenesc din 1651.