demúlt av [At: CORESI EV. 353 / S shi: de mult / E: de⁴ + mult] 1 Cu mult timp inainte de multa vreme. 2 (If de (inv di) demult) Din trecut de altadata. 3 (If mai demult) Odinioara. 4 (Inv) Cel mai demult primul.

DEMÚLT adv. Cu mult timp inainte de multa vreme. Iar mama mea a murit demult. SADOVEANU D. P. 67. ◊ Loc. adj. De demult = din trecut de altadata. Sindipa la indemnat sa asculte o poveste ciudata a altui om de demult. SADOVEANU D. P. 176. Caci astazi daca mai ascult Nimicurileaceste Imi pareo veche de demult Poveste. EMINESCU O. I 188. In vremea de demult dobitoacele toate De imparatul leu satule dezgustate Ishi alesera lor Un alt stapinitor. ALEXANDRESCU P. 126. ◊ Loc. adv. Mai demult = odinioara.

DEMÚLT adv. 1) Cu mult timp in urma. 2) De multa vreme. ◊ Mai ~ mai de multa vreme. In vremuri de ~ intrun trecut indepartat. /de + mult

demúlt V. mult.

demúlt (odinioara) adv. (sa intamplat ~; raspunde la intrebarea: cand?)

demúlt (odinioara candva) adv. (raspunde la intrebarea: cand?)

demult (de vreme indelungata dintro vreme indepartata) prep. + adv. (raspunde la intrebarea: de cand?)

demult (raspunde la intrebarea: cind?)

demult.

de demúlt (de odinioara) prep. + adv.

mai demúlt (odinioara) loc. adv.

de demult.

DEMÚLT adv. v. candva.

DEMULT adv. cindva odata odinioara vreodata (inv. shi reg.) oarecind (inv.) vreodinioara. (~ in trecut.)