ACÓRD acorduri s. n. 1. Intzelegere invoiala conventzie etc. intre doua sau mai multe partzi in vederea incheierii modificarii sau desfiintzarii unui act juridic. ◊ Acordcadru = intzelegere intre parteneri sociali care serveshte k model intzelegerilor ulterioare mai detaliate. ♦ Concordantza potrivire (in pareri atitudini etc.). ♦ Aprobare acceptare. ◊ Expr. A fi de acord sa... = a se invoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeashi parere (cu cineva). De acord! = bine! neam intzeles! (Pleonastic) De comun acord = in perfecta intzelegere. 2. (In sintagmele) Plata (sau salariu) in acord = (sistem de remunerare a muncii normate) in raport cu rezultatele obtzinute. Acord progresiv = plata muncii in proportzie crescanda in raport cu depashirea normei. Munca in acord = munca normata retribuita in raport cu indeplinirea normei. ♦ (Concr.) Suma data sau primita k plata pentru munca prestata in acord. 3. (Gram.) Concordantza (in persoana numar gen sau caz) a formei cuvintelor intre care exista raporturi sintactice. 4. (Fiz.) Egalitate a frecventzelor de oscilatzie a doua sau mai multe aparate sisteme fizice etc.; sintonie. 5. (Muz.) Sonoritate rezultata din reunirea a cel putzin trei sunete formand o armonie. Din fr. accord it. accordo.

acórd sn [At: N. COSTIN ap. LET. II 70 / Pl: ~uri / E: fr accord it accordo] 1 intzelegere intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice. 2 (Ie) A fi (sau a cadea a se gasi) de ~ A se invoi la ceva. 3 (Ilav) De comun ~ intro perfecta intzelegere. 4 (Is) Plata in ~ Retribuire a muncii in raport cu rezultatele obtzinute. 5 (Grm) Concordantza in gen numar caz sau persoana la cuvinte legate intre ele prin raporturi sintactice. 6 (Muz) Sonoritate rezultata din reunirea a cel putzin trei sunete de inaltzimi diferite care formeaza o armonie.

ACÓRD acorduri s. n. 1. Intzelegere invoiala conventzie etc. intre doua sau mai multe partzi in vederea incheierii modificarii sau desfiintzarii unui act juridic. Expr. A fi de acord sa... = a se invoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeashi parere (cu cineva). De acord! = bine! neam intzeles! (Pleonastic) De comun acord = in perfecta intzelegere. 2. (In sintagmele) (Plata sau salariu) in acord = (sistem de remunerare a muncii normate) in raport cu rezultatele obtzinute. Acord progresiv = plata muncii in proportzie crescanda in raport cu depashirea normei. Munca in acord = munca normata retribuita in raport cu indeplinirea normei. ♦ (Concr.) Suma data sau primita k plata pentru munca prestata in acord. 3. Expresie gramaticala care stabileshte concordantza (in persoana numar gen sau caz a) formei cuvintelor intre care exista raporturi sintactice. 4. (Fiz.) Egalitate a frecventzelor de oscilatzie a doua sau mai multe aparate sisteme fizice etc.; sintonie. 5. (Muz.) Sonoritate rezultata din reunirea a cel putzin trei sunete formand o armonie. Din fr. accord it. accordo.

ACORD acorduri s. n. 1. Intzelegere invoire consimtzamint mutual la ceva. Nu exista problema litigioasa care sa nu poata fi rezolvata pe cale pashnica prin acordul partzilor interesate. SCINTEIA 1953 nr. 2634. ◊ Expr. A fi de acord sa... = a se invoi (la ceva) a fi de parere sa... a aproba. A fi de acord (cu cineva) sau a se alia in acord cu cineva = a fi de aceeashi parere cu cineva. In infaptuirea politicii sale de pace Uniunea Sovietica se afla in deplin acord cu celelalte state democratice iubitoare de pace. GHEORGHIUDEJ C. XIX 22. A cadea de acord = a ajunge sau a fi ajuns la o intzelegere deplina la un punct de vedere comuni De acord! = bine! asha sa fie! neam intzeles! (Pleonastic) De comun acord = in perfecta intzelegere in deplina armonie. 2. Conventzie de obicei cu caracter internatzional care stabileshte relatziile reciproce dintre partzi privind drepturile shi indatoririle lor. Prin stringerea de relatzii prieteneshti shi incheierea de tratate de amicitzie shi asistentza mutuala prin acordurile economice intre R.P.R. shi vecinii ei; in frunte cu Uniunea Sovietica politica noastra externa a dus la consolidarea situatziei internatzionale a Republicii Populare Romine. REZ. HOT. 115. 3. (Mai ales in loc. adj. shi adv. in acord) Sistem de remunerare in care plata se stabileshte prin intzelegere pe unitatea de produs realizat (piesa sau operatzie) ceea ce duce la marirea productziei. Munca in acord constituie expresia justa a sistemului de repartitzie dupa cantitate shi calitate. ◊ Prin sistemul salarizarii in acord este stimulata puternic creshterea productivitatzii muncii. ◊ Acord progresiv = plata muncii in acord in proportzie crescinda in raport cu depashirea normei. ◊ Suma data sau primita k plata pentru unitatea de produs realizat. Acordurile se platesc la sfirshitul lunii. 4. (Gram.) Expresie gramaticala care stabileshte concordantza (in persoana in numar in gen sau in caz) intre cuvinte legate prin raporturi de determinare. Acordul predicatului cu subiectul. 5. Sonoritate rezultata din reunirea a cel putzin trei sunete formind o armonie. Buruiana dadea din scripca citeva acorduri ushoare. HOGASH DR. II 106. ◊ Fig. Subt degetele tale... Clavirul cind rasuna... Deshteptzi in al meu suflet acorduri fioroase. ALEXANDRESCU M. 127.

ACÓRD acorduri s. n. 1. Intzelegere consimtzamant la ceva. ♦ Expr. A fi de acord sa... = a se invoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeashi parere (cu cineva). A cadea de acord = a ajunge la o intzelegere deplina (cu cineva). De acord! = bine! neam intzeles! (Pleonastic) De comun acord = in perfecta intzelegere. 2. Conventzie (internatzionala) care stabileshte relatziile reciproce dintre partzi privind drepturile shi indatoririle lor. 3. (In expr.) (Plata sau salariu) in acord = (sistem de remunerare) in raport cu cantitatea de produs realizat. Acord progresiv = plata muncii in proportzie crescanda in raport cu depashirea normei. ♦ (Concr.) Suma data sau primita k plata in acord. 4. Expresie gramaticala care stabileshte concordantza (in persoana numar gen sau caz) intre cuvinte legate prin raporturi de determinare. 5. Sonoritate rezultata din reunirea a cel putzin trei sunete formand o armonie. Fr. accord.

ACÓRD s.n. 1. Comunitate de vederi asupra unui punct determinat intro intzelegere; invoire intzelegere. 2. Tratat conventzie intre state care reglementeaza domenii determinate ale colaborarii internatzionale. 3. Remunerare a muncii prestate fixata pe unitatea de produs realizat. ◊ Acord global = forma de organizare shi de retribuire a muncii prin care se leaga nemijlocit marimea veniturilor personale cu cantitatea calitatea shi importantza muncii prestate. 4. Raport intre doua sau mai multe cuvinte ale caror forme trebuie sa concorde potrivit genului numarului cazului conjugarii etc. 5. Armonie a mai multor sunete muzicale produse in acelashi timp. ♦ Disciplina care studiaza legile de baza ale suprapunerii sunetelor muzicale shi inlantzuirii lor. ♦ (Fiz.) Sintonie. [Cf. fr. accord it. accordo].

ACÓRD s. n. 1. comunitate de vederi; consens asentiment; acceptare. ♦ a cadea de ~ = a se invoi; de comun ~ = a) in perfecta intzelegere; b) in unanimitate. 2. intzelegere privitoare la relatziile de colaborare shi de cooperare intre state partide politice organizatzii. 3. forma de retributzie a muncii prestate. ♦ ~ global = forma de organizare shi de retribuire a muncii prin care se leaga marimea veniturilor personale cu cantitatea calitatea shi importantza muncii prestate. 4. concordantza in numar gen caz persoana intre care exista raporturi sintactice. 5. (fiz.) egalitate a frecventzelor de oscilatzie a doua sau mai multe aparate sisteme etc.; sintonie (1). 6. (muz.) reunire a cel putzin trei sunete formand o armonie; disciplina care studiaza legile de baza ale suprapunerii sunetelor muzicale. (< fr. accord it. accordo)

ACÓRD ~uri n. 1) Intzelegere intre doua sau mai multe persoane (juridice sau fizice) din care decurg anumite drepturi shi indatoriri. ~ internatzional. ~ comercial. 2) Comunitate de vederi asupra unui lucru; consimtzamant; intzelegere. ◊ De comun ~ in intzelegere deplina. A fi (sau a cadea) de ~ a se invoi cu...; a accepta. De ~! ma invoiesc! bine! Munca in ~ munca normata remunerata in raport cu rezultatele obtzinute. 3) Concordantza de numar gen caz shi persoana intre cuvintele care se afla in anumite raporturi sintactice. 4) Potrivire perfecta a mai multor sunete muzicale (cel putzin trei) produse in acelashi timp; armonie. 5) Garnitura de coarde pentru un instrument muzical. /<fr. accord it. accordo

acord n. 1. consimtzire invoiala; de acord neam intzeles; 2. Gram. relatziune intre mai multe vorbe: acordul articolului cu substantivul sau; 3. Muz. impreunarea mai multor sunete auzite deodata shi formand armonie; 4. fig. pl. sunete melodioase versuri (mai cu seama lirice): duios era shi gingash acordul ingeresc AL.

*acórd n. pl. urĭ (fr. accord). Conformitate de sentimente invoĭala intzelegere: a fi de acord cu cineva. Armonie: acord intre gest shi cuvinte. Gram. Raport al cuvintelor concordantza. Muz. Unirea armonica a maĭ multor sunete: acord perfect.

acórd s. n. pl. acórduri

acórd s. n. pl. acórduri

ACÓRD s. 1. v. intzelegere. 2. intzelegere invoiala vorba. (Asha nea fost ~ul?) 3. (JUR.) consens intzelegere (inv.) soglasuire. 4. v. concordantza. 5. v. armonie. 6. v. incuviintzare. 7. (FIZ.) sintonie. 8. (MUZ.) armonie consonantza unisonantza.

ACORD s. 1. aranjament combinatzie contract conventzie intzelegere invoiala invoire legamint pact tranzactzie (inv. shi pop.) legatura (pop.) tirg tocmeala tocmire (prin Munt.) prinsoare (inv.) ashezamint cuvint simfonie sulf shart (arg.) shusta. (Conform ~.) 2. intzelegere invoiala vorba. (Asha nea fost ~?) 3. (JUR.) consens intzelegere (inv.) soglasuire. 4. concordantza conformitate corespondentza potriveala potrivire (livr.) consonantza. (Exista un ~ deplin intre elementele ansamblului.) 5. armonie impaciuire intzelegere pace unire (livr.) concert concordie (pop.) potriveala. (~ ce domnea intre ei.) 6. aprobare asentiment aviz consimtzamint consimtzire incuviintzare ingaduintza invoiala invoire permisiune voie vointza vrere (inv. shi reg.) poslushanie slobozenie (Mold. shi Bucov.) pozvolenie (inv.) concurs pozvol sfat volnicie. (Nu se face nimic fara ~ lui.) 7. (FIZ.) sintonie. 8. (MUZ.) armonie consonantza unisonantza.

Acord ≠ dezacord disensiune divergentza litigiu

acórd (acórduri) s. n. Intzelegere invoiala. < Fr. accord. Der. (din fr.) acorda vb. (a da a oferi); acordabil adj. (care poate fi acordat); acordeon s. n. (armonica instrument muzical); acordeonist s. m. (persoana care cinta la acordeon); acordar s. m. (acordor); acordor s. m. (persoana care se ocupa cu acordarea unor instrumente muzicale).

acord (it. accordo; fr. accord; germ. Akkord) structura sonora alcatuita prin asocierea a trei sau mai multe sunete de inaltzimi diferite care se emit simultan. In armonia (III 1) clasica a. este explicat pe baza principiului rezonantzei naturale (armonicelor* superioare) a corpurilor sonore formanduse prin suprapunerea de sunete la distantza de tertza*. A. poate fi alcatuit din 3 4 5 6 7... sunete. Nota de la baza a. se numeshte fundamentala*. prima nota suprapusa peste fundamentala se numeshte tertza a. a doua cvinta a. a treia septima a. sh.a.m.d. Denumirea a. se da in functzie de intervalele* care le formeaza fundamentala cu celelalte note componente. A. de trei sunete (sin.: trison; echiv. lat. trias harmonica; germ. Dreiklang) este a. de baza al armoniei clasice shi prototipul formarii celorlalte a. in didactica armoniei (III 2). Aceasta poate fi: a. major sau perfect (format din tertza mare + tertza mica sau pornind de la fundamentala din tertza mare shi cvinta perfecta) a. minor (tertza mica + tertza mare sau tertza mica shi cvinta perfecta; dualismul* shi polarismul* considera a. minor k o imagine inversa a a. major) a. micshorat (tertza mica cvinta micshorata) a. marit (tertza mare cvinta marita). A. de patru sunete se numeshte a. de septima; a. de cinci sunete se numeshte a. de nona; a. de shase sunete se numeshte a. de undecima* etc. Toate a. care au nota fundamentala la baza (suprapunere de tertze) se afla in stare directa. Nota fundamentala poate fi rasturnata la octava* ramanand tertza la baza; se obtzine astfel a. in rasturnarea intaia. Prin rasturnarea in continuare a tertzei baza ramanand cvinta; se obtzine a. in rasturnarea a doua. Dupa materialul sonor din care sunt alcatuite a. pot fi diatonice* sau cromatice*. De asemenea dupa senzatzia auditiva de „intzelegere” sau „neintzelegere” care o produc a. pot fi consonante* sau disonante*. Evolutzia armoniei a dus la crearea unor noi a. care nu mai sunt bazate pe principiul suprapunererii de tertze ci prin suprapuneri de cvarte* cvinte sau chiar secunde* septime sau none. Armonia moderna cunoashte noi a. ce se nasc din imbogatzirea cu scari* muzicale (v. gama mod) diferite de cele traditzionale. A. mistic denumirea acordului de cvarte construit pe imaginea seriei armonicelor* superioare ce genereaza shi ashanumita gama acustica (ex. 3) acord propriu muzicii lui Skriabin.

ACORD (CONGRUENTZA) s. n. (cf. fr. accord it. accordo): forma de exprimare a unui raport sintactic in care termenul nr. 1 (regent sau reprezentand pu netul de plecare in comunicare) impune termenului nr. 2 (subordonat sau reprezentand punctul de sosire in comunicare) categoriile gramaticale morfologice care le au in comun (genul numarul cazul sau persoana). Constatam a.: intre o unitate sintactica shi una morfologica (acordul atributului adjectival numeral sau verbal prin participiu shi al elementului predicativ suplimentar exprimat prin adjectiv sau prin participiu cu substantivul sau cu pronumele determinat: baiat silitor eleva silitoare acest baiat fata aceasta doi elevi doua teme randul al doilea banca a doua omul lovit mingea lovita „Maria vine vesela” „O vad trista”); intre doua unitatzi morfologice (a. articolului cu substantivul insotzit: teiul salcia un stejar o rachita copil al padurilor carte a Oltului oameni ai junglei terase ale Ialomitzei omul cel bun fata cea harnica soldatzii cei viteji livezile cele roditoare); intre doua unitatzi sintactice (a. predicatului cu subiectul: „Oamenii muncesc” „Cerul este albastru”). ◊ ~ dupa intzeles: a. in care modificarea formei predicatului e determinata de sensul shi nu de forma gramaticala a subiectului cu care intra in relatzie sintactica asha cum se intampla in exemplele „O multzime au venit imediat dupa noi” „O parte se ascunsesera in padure” (predicatele sunt la plural datorita faptului k formele de singular o multzime shi o parte exprima „o pluralitate de fiintze”). ◊ ~ prin atractzie: a. greshit in care modificarea formei predicatului e determinata de raportarea lui la un plural subordonat subiectului shi mai apropiat de predicat la unul dintre elementele componente ale subiectului multiplu impus mai mult atentziei vorbitorului sau mai apropiat de predicat sau de numele predicativ k in exemplele „Un stol de vrabii sau abatut din zbor peste lanurile de grau” (in loc de „Un stol... sa abatut”); „A fost odata un imparat shi o imparateasa” (in loc de „Au fost odata un imparat shi o imparateasa”): „Racul broasca shi shtiuca a dus un sac cu grau in lac” (in loc de „Racul broasca shi shtiuca au dus...”); „Cinci mii de lei este o suma importanta” (in loc de „Cinci mii de lei sunt o suma...”).

ACORD 1. In limbile cu flexiune* manifestare formala a relatziilor sintactice de dependentza* constand in impunerea de catre termenul regent subordonatului sau a obligatziei de a repeta integral sau partzial informatzia gramaticala a regentului. in grupul* nominal a! romanei se repeta cu directzia nominal regent > adjectiv articol informatzia de gen de numar shi de caz (ex. pretzul cartzii mele celei noi); in grupul predicatului se repeta cu directzia subiect > predicat informatzia de persoana shi de numar (ex. el citeshte). in romana se vorbeshte deci despre acordul adjectivului shi ai articolului cu regentul substantival shi despre acordul predicatului cu subiectul. • ~ prin atractzie Abatere* de la regulile de acord ale limbii literare* constand in acordul cu termenul cel mai apropiat shi nu cu termenul care gramatical ar trebui sa impuna acordul; vezi de ex. acordul predicatului cu determinantul subiectului fiindca acesta este termenul cel mai apropiat (Rezultatul de la cele mai multe examene sunt slabe) sau numai cu o parte a subiectului in cazul subiectului multiplu* (Ma indispune minciuna shi prostia). • ~dupa intzeles Abatere de la regulile gramaticale de acord constand in realizarea unui acord semantic in locul unuia formal in cazul cuvintelor care prezinta o neconcordantza intre forma shi sens. Substantivele colective* aflate in pozitzia de subiect apar frecvent cu un predicat avand forma de plural k urmare a unui acord realizat dupa intzeles shi nu dupa forma (ex. Majoritatea au plecat). Abaterea intervine uneori k efect simultan al acordului prin atractzie shi al celui dupa intzeles (ex. Multzimea de elevi au invadat curtea shcolii). 2. Acordul substitutelor* cu antecedentul* consta in repetarea de catre substitut (daca acesta apartzine unei clase de pronume sau numerale care disting gramatical genul*) a informatziei de gen purtate de antecedent (este posibila dar nu obligatorie shi reluarea informatziei de numar); vezi constructziile: Ion_i a mers cu elevii lui_i la teatru; Studentele_i au plecat numai doua_i au mai ramas unde prin coindexare* se marcheaza coreferentzialitatea dublata in acest caz shi de o repetare in forma substitutului a genului purtat de antecedent. • Relatzia antecedent substitut care este de tip referentzial asigurand interpretarea semantica a substitutului prin antecedent (vezi LEGARE) se completeaza k o consecintza a celei dintai shi cu una de tip formal manifestata atunci cand morfologic este posibil prin repetarea genului. G.P.D.

ACORDUL GENERAL PENTRU TARIFE SHI COMERTZ (in engl.: General Agreement on Tariffs and Trade G.A.T.T.) organizatzie internatzionala guvernamentala cu sediul la Geneva creata in 1947 (ishi incepe activitatea in 1948) in scopul dezvoltarii comertzului mondial prin reducerea taxelor vamale acordarea reciproca a clauzei natziunii celei mai favorizate. Interzicerea restrictziilor cantitative la import shi acordarea de concesii comerciale fara reciprocitate tzarilor in curs de dezvoltare. Face parte din sistemul O.N.U. G.A.T.T. are 104 membri cu drepturi depline (1991) printre care shi Romania (din 1971) shi relatzii speciale cu inca 31 de state.

SCHENGEN Acordurile de la ~ conventzie incheiata la Schengen (Luxembourg) in 1985 de catre Frantza Germania Belgia Luxembourg Olanda privind libera circulatzie a persoanelor in „spatziul S.” shi o politica comuna fatza de alte state privind vizele de intrare fishiere informatizate shi controlul la granitza. In 1990 a aderat Italia in 1992 Portugalia Spania Grecia; in 1995 Austria; in 1996 Danemarca Finlanda Islanda Norvegia Suedia. In 2001 Cipru Cehia Estonia Ungaria Letonia Lituania Malta Polonia Slovacia Slovenia shi Elvetzia.