13 definitzii pentru asentiment

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ASENTIMÉNT asentimente s. n. Consimtzamant aprobare incuviintzare data cuiva pentru a face ceva. ◊ Expr. A fi in asentimentul cuiva = a proceda in conformitate cu dorintza cuiva; a avea aprobarea cuiva intro actziune. Din fr. assentiment.

ASENTIMÉNT asentimente s. n. Consimtzamant aprobare incuviintzare data cuiva pentru a face ceva. ◊ Expr. A fi in asentimentul cuiva = a proceda in conformitate cu dorintza cuiva; a avea aprobarea cuiva intro actziune. Din fr. assentiment.

asentiment sn [At: (a. 1865) URICARIUL X 379/3 / Pl: ~e / E: fr assentiment] 1 Consimtzire data cuiva pentru a face ceva Si: consimtzamant (fam) invoire (iuz) pozvolenie pozvolire. 2 (Ie) A fi in ~ul cuiva A proceda conform dorintzelor cuiva.

ASENTIMÉNT s. n. (In legatura cu verbele «a avea» «a cere» «a da» etc.) Invoire cu felul de a vedea sau de a proceda al altuia. V. consimtzamint. A cerut asentimentul responsabilului de grupa.Loc. adv. Cu asentimentul cuiva = cu aprobarea cu consimtzamintul cuiva. ◊ Expr. A fi in asentimentul cuiva = a gindi a proceda in conformitate cu dorintza sau cu felul de a vedea al cuiva.

ASENTIMÉNT s. n. Consimtzamant aprobare. ◊ Expr. A fi in asentimentul cuiva = a proceda in conformitate cu dorintza cuiva; a avea aprobarea cuiva intro actziune. Dupa fr. assentiment.

ASENTIMÉNT s.n. Consimtzamant voluntar la propunerea la actziunea cuiva; invoire permisiune. ◊ A fi in asentimentul cuiva = a proceda in conformitate cu dorintza cuiva. [Pl. te. / cf. fr. assentiment].

ASENTIMÉNT s. n. consimtzamant voluntar la propunerea in actziunea cuiva; permisiune. ♦ a fi in asentimentul cuiva = a proceda in conformitate cu dorintza cuiva. (< fr. assentiment)

ASENTIMÉNT n. Act prin care cineva adera in mod voluntar la o opinie la o pozitzie sau accepta o propunere; invoire; consimtzamant. ◊ Ashi da ~ul a consimtzi; ashi da consimtzamantul. A fi in ~ul cuiva a proceda in conformitate cu parerea sau cu dorintza cuiva. /<fr. assentiment

*asentimént n. pl. e (fr. assentiment. V. sentiment). Consentiment aprobare: atzĭ da asentimentu la o actziune.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

asentimént s. n. pl. asentiménte

asentimént s. n. pl. asentiménte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ASENTIMÉNT s. 1. v. incuviintzare. 2. v. sufragiu.

ASENTIMENT s. 1. acord aprobare aviz consimtzamint consimtzire incuviintzare ingaduintza invoiala invoire permisiune voie vointza vrere (inv. shi reg.) poslushanie slobozenie (Mold. shi Bucov.) pozvolenie (inv.) concurs pozvol sfat volnicie. (Nu se face nimic fara ~ lui.) 2. adeziune sufragiu. (Actorul obtzine ~ publicului.)

Intrare: asentiment
asentiment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asentiment
  • asentimentul
  • asentimentu‑
plural
  • asentimente
  • asentimentele
genitiv-dativ singular
  • asentiment
  • asentimentului
plural
  • asentimente
  • asentimentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

asentiment, asentimentesubstantiv neutru

  • 1. Consimtzamant aprobare incuviintzare data cuiva pentru a face ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A cerut asentimentul responsabilului de grupa. DLRLC
    • chat_bubble locutziune adverbiala Cu asentimentul cuiva = cu aprobarea cu consimtzamantul cuiva. DLRLC
    • chat_bubble A fi in asentimentul cuiva = a proceda in conformitate cu dorintza cuiva; a avea aprobarea cuiva intro actziune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.