aprobare sf [At: Antonescu D. / Pl: bari / E: aproba] 1 Incuviintzare a ceva. S: consimtzire (rar) aprobat² (1) (inv) aprobatzie (1) aprobatziune (1) aprobaluire (1). 2 (Spc) Raspuns favorabil shi oficial la o cerere la o propunere etc. Si: (rar) aprobat² (2) (inv) aprobatzie (2) aprobatziune (2) aprobaluire (3). 3 Autoapreciere pozitiva. Cf. aproba (3).

APROBÁRE aprobari s. f. Faptul de a aproba; incuviintzare consimtzire. Proiectul va fi supus aprobarii colectivului. ▭ Multzimea se talazui in strigate de aprobare. SAHIA N. 36. Fatza de murmurul de aprobare dimprejur Talaba intreba aspru... REBREANU R. I 193.

APROBÁRE aprobari s. f. Faptul de a aproba; (concr.) act prin care se aproba ceva.

APROBÁRE s.f. Faptul de a aproba; incuviintzare; consimtzire; permisiune. ♦ Act document prin care se permite se aproba ceva. [< aproba].

APROBÁRE s. f. 1. faptul de a aproba. 2. act prin care se aproba ceva. (< aproba)

APROBÁRE ~ari f. 1) v. A APROBA. 2) Act prin care se aproba ceva. [G.D. aprobarii] /v. a aproba

aprobare f. 1. incuviintzare consimtzire; 2. judecata sau marturie favorabila data meritelor cuiva.

*aprobatziúne f. (lat. approbátio ónis). Actziunea de a aproba. SHi átzie dar ob. áre.

aprobáre (incuviintzare) (apro) s. f. g.d. art. aprobắrii; pl. aprobắri

aprobáre s. f. (sil. pro) g.d. art. aprobarii; pl. aprobari

APROBÁRE s. 1. acceptare admitere consimtzire incuviintzare. (~ scoaterii la concurs a unui post vacant.) 2. (fig.) lumina verde unda verde. (A primit ~ pentru...) 3. v. incuviintzare. 4. v. agrement.

APROBARE s. 1. acceptare admitere consimtzire incuviintzare. (~ scoaterii la concurs a unui post vacant.) 2. acord asentiment aviz consimtzamint consimtzire incuviintzare ingaduintza invoiala invoire permisiune voie vointza vrere (inv. shi reg.) poslushanie slobozenie (Mold. shi Bucov.) pozvolenie (inv.) concurs pozvol sfat volnicie. (Cu sau fara ~ cuiva.) 3. (POLITICA) agrement consimtzamint. (~ acordata unui diplomat strain.)

Aprobare ≠ dezaprobare respingere